E cota unică motorul creșterii economice? Csaba Balint, membru al boardului BNR, pentru Aleph Business: În cazul în care încercăm să punem România pe harta observăm că în ceea ce privește nivelul de dezvoltare, nu stăm chiar atât de rău cum am crede de multe ori

• Studiul realizat de Concordia și ASE arată că sistemul fiscal contribuie semnificativ la creșterea PIB per capita și la convergența economică a României cu media UE.
• O majorare de la 10% la 16% ar putea duce la o contracție economică, reducerea ocupării forței de muncă și scăderea atractivității pentru investiții.
• Menținerea cotei unice oferă stabilitate fiscală, sprijină mediul de afaceri și contribuie la o mai bună colectare a veniturilor bugetare.

Cota unică de impozitare reprezintă un pilon esențial al creșterii economice și al stabilității fiscale în România, conform unui nou studiu realizat de Confederația Patronală Concordia, în colaborare cu Academia de Studii Economice din București.

Analiza demonstrează impactul pozitiv al acestui sistem fiscal asupra economiei românești, evidențiază creșterea PIB per capita, sprijinirea clasei de mijloc și îmbunătățirea colectării fiscale. Totodată, studiul avertizează asupra riscurilor unei eventuale creșteri a cotei unice, care ar putea duce la scăderea PIB-ului și pierderea locurilor de muncă.

În contextul dezbaterilor cu privire la reducerea deficitului bugetar, concluziile raportului subliniază necesitatea menținerii unei politici fiscale previzibile și eficiente.

Ce spune Csaba Balint, membru al boardului BNR, pentru Aleph Business?

„Cred că din poziție de bancher central ar fi extrem de dificil sau poate chiar nerecomandat ca să dau opinii foarte directe în ceea ce privește nivelul impozitelor și al taxelor. Ceea ce am vrut eu să fac într-o analiză publicată recent este mai degrabă, am vrut să prezint o imagine generală, ce fel de modele există în Uniunea Europeană și ce fel de modele există la nivel global”, spune Balint.

„Și în cazul în care încercăm să punem România pe harta observăm că în ceea ce privește nivelul de dezvoltare, nu stăm chiar atât de rău cum am crede de multe ori.

Pe de altă parte, dacă analizăm nivelul sau mărimea statului, cheltuielile publice, observăm că într-adevăr suntem peste medie într-o comparație la nivel global, dar în cazul în care ne comparăm cu alte țări din Uniunea Europeană, situația este diferită. Cheltuielile guvernamentale se află sub media Uniunii Europene”, adaugă el.

Care sunt modele economice și direcțiile posibile pentru România?

State slab dezvoltate cu un rol ridicat al statului în economie

„Putem identifica un grup de țări în care nivelul de dezvoltare este relativ scăzut și rolul statului în economie este foarte ridicat. În acest grup de țări nu avem foarte multe exemple și, de obicei, în această categorie se află țări cu probleme sau provocări majore precum Ucraina sau unele țări din Africa. Cu siguranță nu vrem să mergem în această direcție”, spune Balint.

State ce au un stat mic și un nivel de dezvoltare redus

„O altă opțiune ar fi o combinație între un stat mai mic, relativ mic, însă cu un nivel de dezvoltare relativ redus. Și, în mod surprinzător, majoritatea țărilor din lume se află în această categorie. Un mesaj principal ar fi că un stat suplu nu asigură neapărat și prosperitate.

În cazul țărilor care se află în această situație și au un nivel relativ scăzut sau un stat suplu, ar putea să fie și un semn de slăbiciune. Multe țări din Africa sunt regăsite în această categorie. În cazul lor, statul nu este destul de puternic, nu este în stare să ofere infrastructură, nu este în stare să dezvolte, să ofere servicii publice de calitate precum educația sau sănătatea. Nu poate asigura ordinea și, cu siguranță, un stat relativ slab este mai degrabă o limită decât un suport din perspectiva dezvoltării economice”, adaugă Balint.

State dezvoltate cu un stat suplu

Există și o altă combinație sau o opțiune, ca să spunem așa, ideală, care ar fi un nivel de dezvoltare foarte ridicat și un stat suplu, un stat relativ mic. Din păcate, există puține repere sau puține exemple cu astfel de combinație.

Dacă analizăm mai atent aceste țări, găsim țări din Golful Arabic, o regiune care este foarte bogată din punct de vedere al resurselor naturale. Există și câteva exemple precum Hong Kong, Irlanda sau Elveția. Aceste țări sunt foarte dezvoltate, iar eficiența statului sau rolul statului în economie este scăzută.

Însă acest model ar fi foarte complicat, foarte greu de replicat. Desigur, ar fi ideal să încercăm să facem cât mai mult pentru a obține un stat extrem de eficient, dar nu este ușor”, continuă Balint.

State dezvoltate cu un stat puternic

„Majoritatea țărilor europene din Uniunea Europeană se află într-o altă categorie, unde rolul statului este destul de mare.

Dacă ne uităm la cheltuielile bugetare, cheltuielile guvernamentale, aici observăm cifre, valori destul de ridicate, peste 40%, peste 50%. În acest grup putem identifica mai multe țări, cum ar fi Italia sau Franța. În Italia sau în Franța rolul statului este destul de mare, cheltuielile publice depășesc nivelul de 50%. Însă observăm că și aceste țări deja se confruntă cu anumite provocări, precum o datorie publică destul de ridicată”, spune membrul BNR.

„Cu siguranță, în cazul României, acesta ar fi un model nerecomandat. Deja observăm că finanțarea deficitului, finanțarea datoriei publice este destul de complicată și nu ar fi util să mergem într-o astfel de direcție.

Mai există și alte exemple, precum țările nordice, Norvegia, Suedia, Danemarca sau Finlanda. În aceste țări, într-adevăr, calitatea serviciilor publice este ridicată. În mod normal, și rolul statului sau cheltuielile guvernamentale ca procent din PIB sunt la un nivel foarte înalt. Însă pare că, în cazul lor, statul este destul de eficient, iar societatea este destul de mulțumită de serviciile oferite de guvernanți. Sentimentul meu este că și această direcție nu cred că este o opțiune viabilă, cel puțin pe termen scurt”, adaugă Balint.

Care este direcția optimă pentru dezvoltare a României?

„Ca un rezumat, desigur, am mai putea să ne uităm și la țările din regiune, cum ar fi Polonia, Cehia, Ungaria. În cazul dezvoltării economice, deja ne aflăm destul de aproape de ele și, în acest caz, de ce ar fi util sau de ce am vrea un rol mai semnificativ al statului în economie?

Ca să vă dau o imagine sau o direcție generală, cred că ar fi foarte important să găsim un echilibru în următorii ani, să limităm cheltuielile guvernamentale la un nivel rezonabil, aproape de 40%. Ar fi extrem de dificil”, spune el.

„Desigur, pe partea de cheltuieli există un spațiu de eficientizare, de exemplu, în administrația publică. Pe de altă parte, observăm că este nevoie de servicii publice de calitate, educația și sănătatea sunt foarte scumpe, nu numai la noi, ci și în țările dezvoltate.

În plus, pare că am intrat într-o eră mai riscantă, într-un context global diferit. În acest context, și apărarea devine un obiectiv important, deci ar fi greu să reducem cheltuielile cu apărarea. Cu siguranță, în ceea ce privește investițiile, pentru a merge mai departe și pentru a ne apropia cât mai mult de țările dezvoltate, avem nevoie de investiții masive”, adaugă el.

Ce se întâmplă cu deficitul bugetar și care sunt provocările financiare?

„În ceea ce privește deficitul, Consiliul Fiscal a oferit mai multe informații. În estimarea lor, deficitul bugetar, în scenariul de bază, ar fi undeva la 7,7%. Aceasta ar însemna totuși o reducere în comparație cu anul trecut. Însă atingerea obiectivului de 7% rămâne în continuare destul de provocatoare.

În același timp, Consiliul Fiscal menționează că este posibil să atingem acest obiectiv, dar diferența de 0,6%-0,7% este semnificativă. Cred că, într-un an, un Guvern care face treabă ar putea să atingă acest obiectiv. În scenariul de bază, pare provocator, dar cu o administrare atentă, avem o șansă să obținem un nivel apropiat de 7%”, conchide Balint.