Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Banii n-aduc fericirea, doar numărul lor, potrivit Wharton School

• Când vine vorba de a cumpăra fericire, e bine să ai mulți bani, spune Matthew Killingsworth, cercetător la Wharton School.
• Milionarii sau miliardarii sunt mai fericiți decât cei care au salarii de 500.000$/an.
• La studiul anterior, Killingsworth susținea că există o zonă de platou a fericirii, după o anumită sumă de bani.

Banii n-aduc fericirea, doar numărul lor. Este un punct de la care banii nu mai sunt asociați cu o doză mai mare de fericire? Ultimul studiu al cercetătorului Matthew Killingsworth, de la Wharton School, arată că nu. Cu cât ai mai mult, cu atât ești mai fericit. Milionarii și miliardarii sunt mai fericiți decât cei care au câștiguri de 500.000$/an. Diferența dintre cei superbogați și cei cu venituri medii este semnificativă, arată datele studiului.

Anterior, cercetătorii de la Wharton susțineau că, după o anumită sumă de bani câștigată, gradul de fericire atinge un platou. Într-o lucrare publicată în 2010 arătau că banii cresc nivelul de fericire până când câștigurile ating 60.000-90.000$/an. Rezultatele noului studiu contrazic convingerea anterioară. „Corelarea între bani și bunăstare se păstrează pe toată scara socială”, spune Killingsworth.

Cum aduc banii fericirea?

Oamenii cu averi de milioane au un indice de fericire de 5,5 din 7. Miliardarii se duc către 6. Pentru comparație, cei care câștigă în jur de 100.000$ pe an au 4,6. Aproape 4 au cei care câștigă 15.000$-30.000$/an.

Diferența dintre superbogați și cei din clasa medie este de aproape trei ori mai mare față de gap-ul dintre middle-class și grupul cu venituri mici. „Magnitudinea diferenței dintre extremitățile din societate este imensă”, spune Killingsworth.

Concluziile vin după combinarea datelor lui Killingsworth cu un studiu din 2018, realizat pe 4.000 de indivizi cu averi medii între 3 și 8 milioane de dolari, din 17 țări. Dar și cu un sondaj care a chestionat lista celor mai bogați americani din lista Forbes publicată în 1985. Studiile anterioare puneau întrebări similare cu ale lui Killingsworth. Indivizii erau rugați să spună în ce măsură sunt satisfăcuți de viața pe care o au.