Mugur Isărescu a acuzat băncile că au crescut prea mult ROBOR-ul, cu mult peste cât ar fi trebuit în raport cu dobânda de politică monetară. Adică “au sărit calul”, spune guverantorul BNR.
Dacă dobânda de referință a BNR este de 5,5%, iar dobânda Lombard, folosită de bănci când se împrumută de la BNR, este de 6,5%, ROBOR-ul nu ar fi trebuit să fie cotat peste 8%, așa cum s-a întâmplat. Mai ales că dobânda efectivă de tranzacționare de pe piața valutară interbancară este de 6,25%.
Problema este că ROBOR-ul este mai mult o cotație afișată de bănci decât o dobândă efectivă la care se fac tranzacții.
Cele zece bănci din piață care cotează ROBOR-ul au obligația de a susține cotațiile numai 15 minute pe zi, între orele 10.45 și 11.00, iar pe baza acestor cotații afițate pe ecranele Thomson Reuters se calculează ROBOR-ul ca o medie aritmetică.
Dealerii băncilor cotează ROBOR-ul în funcție de inflație, în funcție de crize, în funcție de ce se întâmplă în jur, și nu în ultimul rând în funcție de ce se întâmplă pe planul politic din lumea largă.
Iar aceste percepții, aceste cotații, nu costă, pentru că nu prea se tranzacționează bani pe baza lor.
Dar aceste cotații de ROBOR, pe toate scadențele, sunt folosite apoi de bănci ca indci de referință în acordarea de credite. Peste ROBOR băncile își adaugă marja lor. Pentru că ROBOR-ul a crescut peste 8%, dobânzile la credite au început să-i ardă pe clienți. După ce Isărescu a acuzat băncile că au sărit calul, ROBOR-ul a scăzut de la 8,14%, la 8,06%.
Dar indiferent de ce a scăzut ROBOR-ul, atâta timp cât inflația nu va începe să scadă, iar BNR să relaxeze politica monetară, ROBOR-ul nu are cum să scadă prea mult.
Advertisment