Fenomenul sărăciei energetice în România s-a acutizat, arată un studiu

 Studiu ORSE: Sărăcia energetică ia amploare în România

Fenomenul sărăciei energetice în România s-a acutizat în contextul pandemiei, după cum arată mai mulţi indicatori utilizaţi pentru măsurarea acestui fenomen. 

Astfel, trei din zece gospodării (33,3%) au ajuns în sărăcie energetică după ce au cheltuit peste 10% din venituri doar pentru plata facturilor la energie, în 2020, conform celor mai recente date statistice oficiale disponibile, procent în creştere faţă de anul precedent (27,4%). Totodată, aproape două din zece gospodării (19%) suferă de ceea ce se numeşte „sărăcie energetică ascunsă”, reducându-şi mult consumul din cauza veniturilor mici, faţă de 16% în anul anterior, conform unei analize a Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE). În contextul suprapunerii crizei energetice peste cea pandemică, este de aşteptat ca aceste procente să crească, de aceea e nevoie de măsuri nu doar pentru atenuarea efectelor, prin ajutoare sociale, ci care să contribuie, pe termen mediu şi lung, la tratarea cauzelor, atrag atenţia experţii ORSE.

Analiza privind evoluţia sărăciei energetice a fost efectuată pe baza datelor cuprinse în Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) 2020, realizată de Institutul Naţional de Statistică (INS). În absenţa unor date pentru 2021 sau 2022, încă nu poate fi estimat impactul pe care îl au creşterile preţurilor la energie din sezonul rece 2021-2022, dar nici efectul cumulat al măsurilor de plafonare şi compensare a facturilor. De asemenea, nu poate fi cuantificat încă impactul războiului din Ucraina, care va deveni vizibil mai ales în sezonul rece 2022-2023, subliniază ORSE.

„Datele statistice ne arată clar că tot mai mulţi dintre concetăţeni se confruntă cu sărăcia energetică, adică nu îşi permit să menţină temperaturi confortabile în locuinţe, ori sunt nevoiţi să renunţe la alte nevoi de bază, precum hrană, îmbrăcăminte sau medicamente, pentru a-şi plăti facturile la energie. Cred că fiecare dintre noi cunoaşte probabil pe cineva care se confruntă cu această situaţie nefericită, printre rudele noastre, prieteni, vecinii de la bloc sau consătenii noştri. Cu toţii suntem parte din aceeaşi societate, aşa că aceşti consumatori trebuie sprijiniţi prin politici ţintite, astfel încât să aibă acces la energie conform necesităţilor, un drept care ţine de demnitatea umană până la urmă”, a declarat Anca Sinea, vicepreşedinte al Asociaţiei Centrul pentru Studiul Democraţiei şi coordonatorul ORSE.

Rădăcinile sărăciei energetice se află în principal în veniturile mici şi eficienţa energetică slabă a clădirilor, dar şi în lipsa accesului diversificat la resurse accesibile (în special în mediul rural, puternic dependent de lemn), aşadar îmbunătăţirea eficienţei energetice la nivelul gospodăriilor şi utilizarea sporită a energiei regenerabile prin instrumente ţintite sunt principalele măsuri care pot contribui, pe termen mediu şi lung, la atenuarea sărăciei energetice în România. Experţii ORSE arată care sunt principalele dimensiuni şi provocări asociate sărăciei energetice, specifice contextului românesc şi în jurul cărora ar trebui dezvoltate politicile publice:

1. Este nevoie de renovarea clădirilor atât în mediul urban, cât şi în cel rural

Sărăcia energetică are cauze şi manifestări diferite în mediul urban faţă de cel rural, iar aceste particularităţi trebuie avute în vedere în contextul programelor de reabilitare termică.

Cele mai multe locuinţe din mediul urban (74,5%) sunt blocuri tip panel, multifamiliale, construite în perioada comunistă şi ineficiente energetic. Chiar dacă locuinţele din mediul urban sunt conectate cu precădere la reţeaua naţională de gaz, iar încălzirea se realizează fie în sistem centralizat (în special în oraşele mari), fie prin boilere pe gaz individuale, caracteristicile tehnice ale locuinţelor multifamiliale (vechime, tip de material de construcţie folosit, tip de ferestre sau alte izolaţii) pot exacerba vulnerabilităţile gospodăriilor, printr-un consum ridicat de energie şi/sau printr-un mediu de trai nesănătos (mucegai, infiltraţii, etc).

Politicile de decarbonare a sistemelor de încălzire ar trebui să aibă în vedere ţintele asumate prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) – tranziţie justă, decarbonarea SACET-urilor şi decarbonarea încălzirii locuinţelor individuale.

Totodată, programele de reabilitare energetică a clădirilor şi facilitare a accesului la resurse diversificate, accesibile şi curate trebuie să vizeze şi mediul rural, unde locuinţele au un grad de renovare termică şi mai redus faţă de cele din mediul urban (3% în mediul rural, faţă de 8% în mediul urban). Până acum, factorii politici au acordat prea puţină atenţie zonelor rurale şi celor suburbane, programele de investiţii pentru eficienţa energetică în locuinţe vizând în special gospodăriile urbane.

Chiar dacă în PNRR există o componentă importantă de renovare termică a clădirilor rezidenţiale, fondurile sunt destinate în special programelor de reabilitare a clădirilor multifamiliale din mediul urban. Mai ales în contextul crizei energetice pe care o traversăm, este necesară identificarea unor strategii pliate pe provocările din mediul rural, care, din cauza oportunităţilor economice reduse, a locuinţelor ineficiente şi a accesului diminuat la resurse energetice diversificate, este cel mai expus riscului de sărăcie energetică în România.

În mediul rural, 80% dintre gospodării folosesc lemn pentru încălzire şi nu au acces la alte surse sau forme de încălzire. Locuinţele din mediul rural sunt construite cu precădere din materiale naturale (lemn, chirpici – 20% – şi mai rar cărămidă). Deşi astfel de gospodării ar putea fi vizate de măsuri de termoizolare cu produse derivate din cânepă sau lână de oaie, nu există în acest moment vreo intenţie de a implementa astfel de politici adaptate pentru mediul rural, care să fie accesibile financiar de către gospodăriile cu venituri mici şi medii.

În plus, tratarea sărăciei energetice nu reprezintă un obiectiv clar formulat în niciun program guvernamental de reabilitare termică.

2. Înfiinţarea de ghişee unice la nivelul administraţiilor locale

Capacitatea inegală a administraţiilor locale de a răspunde nevoilor gospodăriilor vulnerabile se reflectă şi prin măsurile adoptate neuniform şi necoordonat în adresarea sărăciei energetice.

Pe lângă creşterea capacităţii instituţionale de a mapa fenomenul sărăciei energetice, este nevoie de programe de sprijin care să ajute administraţiile mici să acceseze fonduri specifice pentru a reduce acest fenomen (reabilitare termică a clădirilor, alte măsuri de eficientizare, investiţii în energie verde etc.).

Pe lângă aceste măsuri, o soluţie aflată la îndemâna administraţiilor locale ar putea fi şi înfiinţarea de “one-stop-shops” sau “ghişee unice”, care să ofere servicii integrate şi accesibile pentru gospodăriile vulnerabile.

3. Ce (nu) ne spun datele existente despre sărăcia energetică în România?

Datele colectate de către INS prin anchete precum ABF sau prin Recensământ joacă un rol important în a crea o perspectivă asupra sărăciei energetice, însă pentru designul de politici publice este nevoie de indicatori agregaţi care să surprindă şi situaţia clădirilor, numărul şi specificul aşezărilor informale, particularităţile mediului rural/urban etc.

Experţii ORSE atrag atenţia că două probleme suplimentare îngreunează măsurarea şi interpretarea sărăciei energetice din perspectiva datelor: capacitatea administrativă redusă şi lipsa de cooperare a celor care deţin date relevante. Aşadar, este nevoie de instrumente mai bune de identificare a sărăciei energetice, prin accesul la date şi instrumente instituţionale cât mai aproape de cetăţean.

Ca o soluţie, sursele financiare provenite din PNRR pot fi orientate către pregătirea unei infrastructuri de culegere de date pe termen lung, dincolo de termenele prevăzute în PNRR, prin elaborarea unor metodologii de culegere a datelor şi prin crearea de competenţe la nivelul primăriilor şi consiliilor judeţene, în colaborare cu direcţiile judeţene din cadrul INS.

În concluzie, în România modalitatea cea mai importantă de abordare a sărăciei energetice este alcătuită din măsuri sociale (ajutoarele de încălzire), dar sărăcia energetică nu este o temă care se pretează la o singură perspectivă de analiză, nici la un singur tip de tratament. Atât în situaţii de criză, cât şi în cele „normale”, aceste măsuri nu sunt suficiente şi nu rezolvă nici cauzele, nici simptomele fenomenului. Este important să integrăm tema sărăciei energetice ca pe o temă transversală în politici, care să implice toţi actorii relevanţi.