Guvernul trebuie să ia măsuri fiscale de creștere a taxelor, avertizează FMI

Fondul Monetar Internaţional a avertizat guvernul că trebuie să ia măsuri fiscale, reforma impozitelor şi taxelor şi creştrea lor pentru a reface spaţiul fiscal sub 3% din PIB şi a preveni astfel deteriorarea finanţelor publice. Instituţia estimează o creştere economică de 3,5 – 4,5% în 2022 şi 2022

O misiune a Fondului Monetar Internaţional (FMI), condusă de Jan Kees Martijn, a efectuat o vizită la Bucureşti în perioada 30 mai – 10 iunie. Misiunea a emis o declaraţie în care constată că după o redresare solidă în urma pandemiei, România se confruntă acum cu repercusiuni negative ale războiului din Ucraina şi cu o inflaţie în creştere. În plus, ţara se confruntă cu aceste noi provocări pornind de la o poziţie fiscală slabă.

Măsurile de atenuare a impactului creşterii preţurilor, în special în ceea ce priveşte energia, ar trebui să fie temporare şi să vizeze persoanele cele mai vulnerabile, pentru a limita costul bugetar al acestora şi pentru a nu împiedica conservarea energiei. Pentru a reface spaţiul fiscal şi a sprijini împrumuturile de pe piaţă pentru finanţarea bugetului, trebuie introduse fără întârziere politici de reducere a deficitului fiscal pe termen mediu. Acestea ar trebui să includă o reformă fiscală ambiţioasă pentru a se asigura că fiecare îşi plăteşte partea sa echitabilă. De asemenea, trebuie să se depună toate eforturile pentru a utiliza în mod eficient fondurile substanţiale disponibile din cadrul NGEU.

Politica monetară ar trebui să urmărească cu fermitate readucerea inflaţiei şi a anticipaţiilor inflaţioniste în intervalul de variaţie vizat de Banca Naţională a României (BNR), în timp ce politicile din sectorul financiar trebuie să menţină soliditatea sistemului bancar.

Activitatea economică pe termen scurt va fi influenţată de repercusiunile războiului din Ucraina. Presupunând că nu va exista o nouă escaladare a războiului, se preconizează că creşterea se va tempera la aproximativ 3,5 – 4,5 la sută în 2022 şi 2023. Se preconizează că inflaţia anuală va fi în medie de 12,5 la sută în 2022 şi va persista în jurul valorii de 10 la sută în 2023, deoarece preţurile ridicate la nivel mondial la energie şi alimente continuă să se reflecte în preţurile interne.

Incertitudinea din jurul acestei previziuni este ridicată. Riscurile directe ale războiului sunt limitate, deoarece România este un producător substanţial de cereale, este în mare măsură autosuficientă din punct de vedere energetic, cu importuri limitate din Rusia, iar alte legături comerciale şi financiare directe cu Rusia şi Ucraina sunt neglijabile. Cu toate acestea, o întrerupere generală a gazului rusesc ar creşte şi mai mult preţurile la energie şi ar reduce activitatea partenerilor comerciali europeni. Alte riscuri ar putea, de asemenea, să înrăutăţească perspectivele. Este vorba de inflaţia ridicată, care ar putea reduce şi mai mult cererea şi ar putea declanşa o spirală a preţurilor salariale, de condiţiile de finanţare externe şi interne care ar putea să se înăsprească mai mult decât se anticipează, şi, pe plan intern, blocarea reformelor ar putea slăbi încrederea şi risca o retrogradare a ratingului de credit. Pe de altă parte, punerea rapidă în aplicare a reformelor prevăzute în cadrul Planului naţional de redresare şi de rezilienţă al României (PNR) ar putea ridica creşterea peste nivelul de referinţă.

Vor fi necesare măsuri fiscale ferme pentru a reface spaţiul fiscal şi pentru a se proteja împotriva deteriorării condiţiilor de finanţare. Deşi salută intenţia autorităţilor de a reduce deficitul bugetar în 2022 la 5,8 % din PIB, misiunea estimează că acesta se va situa la 6,75 % pe baza politicilor actuale. Odată cu reformele administrative pentru îmbunătăţirea colectării impozitelor şi cu expirarea măsurilor de sprijin temporare, se preconizează că deficitul se va modera pe termen mediu, dar datoria ar continua să crească.

Pentru a reduce deficitul la un nivel sustenabil sub 3 % din PIB şi pentru a stabiliza datoria, pe partea de venituri, ar trebui puse în aplicare măsuri de politică fiscală care să se ridice la cel puţin 2 % din PIB.

Este nevoie urgentă de o reformă cuprinzătoare pentru a curăţa baza de impozitare în toate sectoarele şi sursele de venit. Introducerea progresivităţii pentru cei cu cele mai mari venituri ar putea genera venituri suplimentare şi ar putea atenua inegalitatea ridicată a veniturilor din România.

Eficienţa sistemului de TVA din România este printre cele mai scăzute din UE. Creşterea eficienţei TVA la nivelul mediei UE prin extinderea bazei de impozitare şi raţionalizarea acesteia, precum şi prin consolidarea administrativă suplimentară (în afara îmbunătăţirilor deja programate) ar putea genera 1,5% din PIB.

Flexibilitatea cursului de schimb ar trebui să fie crescută treptat. Un curs de schimb în general stabil faţă de euro a evitat alimentarea inflaţiei şi a susţinut încrederea în moneda naţională. Cu toate acestea, pe măsură ce competitivitatea externă a slăbit şi pentru a contribui la absorbţia şocurilor externe, flexibilitatea cursului de schimb ar trebui să fie sporită în timp, împreună cu consolidarea fiscală necesară.

O mai bună gestionare a investiţiilor publice ar contribui, de asemenea, la punerea în aplicare a politicilor climatice angajate în cadrul PNR. România consumă mai puţină energie pe cap de locuitor decât majoritatea ţărilor UE. Cu toate acestea, investiţiile necesare pentru a atinge obiectivele PNRR în materie de climă sunt mari, iar proiectele trebuie să fie executate fără întârziere. Investiţiile pentru consolidarea securităţii energetice (cum ar fi noul interconector de gaze cu Bulgaria şi dezvoltarea de noi câmpuri de gaze în Marea Neagră) ar trebui, de asemenea, să beneficieze de o prioritate ridicată.

Reformele structurale şi investiţiile pentru creşterea productivităţii ar stimula potenţialul de creştere al României. Acest lucru necesită extinderea digitalizării, consolidarea cadrului anticorupţie, îmbunătăţirea sistemelor de sănătate şi de educaţie şi reformarea întreprinderilor de stat. De asemenea, abordarea diferenţelor mari de venituri dintre regiuni necesită o atenţie deosebită pentru consolidarea capacităţii şi a infrastructurii regionale şi locale.