România a plătit în ultimii 10 ani mai mult de 100 de miliarde de lei cu dobânzile pentru datoria publică, arată datele Ministerului de Finanţe agregate de ZF.
Advertisment
În acelaşi timp, cheltuielile cu investiţiile din bugetul de stat au fost de 230 de miliarde de lei, ceea ce înseamnă că statul cheltuieşte cu dobânzile la datoria publică jumătate din cât plăteşte pentru investiţii. Este normal?
„Normal este, dacă privim în urmă şi vedem că această datorie publică ce se tot acumulează şi care ne sufocă tot mai tare reprezintă, de fapt, deficite cumulate în ultimele trei decenii. Este normal şi dacă privim la faptul că nu am îmbunătăţit semnificativ riscul de ţară (sistemic, politic) de care depinde costul finanţării la nivel de ţară, cu atât mai mult cu cât această datorie publică este în procent tot mai mare datorie externă, unde acest risc contează mult mai mult, mai ales la finanţările externe”, spune Cristian Păun, analist financiar şi profesor la Academia de Studii Economice (ASE) Bucureşti.
Titlurile zilei
Cheltuiala cu dobânzile a fost de 9,5 miliarde de lei în primele patru luni din acest an. În 2022, an în care dobânzile au sărit în aer din cauza inflaţiei şi a războiului din apropierea României, statul ar plăti, dacă s-ar menţine ritmul din primele patru luni, 28 de miliarde de lei cu dobânzile, un nivel record. Acum 10 ani, Finanţele plăteau în 3 ani aceeaşi sumă.
„O altă cauză este creşterea dobânzilor, peste tot în lume, ca urmare a inflaţiei. Coroborând riscul şi inflaţia, este clar o idee foarte proastă să amânăm rezolvarea problemei deficitului bugetar excesiv, ultimele evoluţii arătând că anul acesta vom avea un deficit mai mare decât în 2021, când el ar trebui să fie mai mic. Şi deficitul excesiv şi dificultatea de a-l rezolva este sursă de risc sistemic, punând presiune suplimentară pe costul finanţării”, mai spune Cristian Păun.
Costul de finanţare pentru statul român este cel mai mare din Uniunea Europeană. Randamentul titlurilor de stat cu maturitate la 10 ani, barometrul pentru costul de finanţare, este de 8,2% pentru România. Ungaria se împrumută la dobânzi de 7,2%, Polonia la 6,7%, Bulgaria la 1,6%. În condiţiile în care atât dobânzile, cât şi datoria publică cresc puternic, cheltuielile guvernului cu dobânzile nu pot decât să crească.
În aceeaşi vreme, cheltuielile cu investiţiile din bugetul de stat au scăzut în primele patru luni din an, prin comparaţie cu primele patru luni din 2021, cu 13%. Per total, investiţiile statului (atât cele din buget, cât şi cele din fonduri europene sau alte finanţări) au scăzut în primele patru luni din an, prin comparaţie cu 2021 cu un miliard de lei.
„Prima problemă este absenţa finanţării sau abordarea greşită cu privire la această finanţare, mai ales la proiectele complexe de investiţii. Avem prea puţin parteneriat public-privat, prea puţină finanţare prin piaţa de capital, prea puţine proiecte de infrastructură listate pe burse, prea multe proiecte de investiţii derulate prin companii de stat, excluse ani buni de la privatizare”, mai este de părere Cristian Păun.
Scăderea de acum este greu de explicat însă, în condiţiile în care, în criză, investiţiile statului trebuie să crească pentru a atenua impactul acesteia, iar în aceeaşi vreme România este restanta Uniunii Europene la atragerea de fonduri europene: din programarea 2014-2020 România poate pierde 12 miliarde de euro, iar din PNRR nu s-a cheltuit încă niciun şfanţ, în condiţiile în care alte ţări, precum Italia, deja au început să cheltuiască banii pentru investiţii.
Fondurile europene vin însă la pachet cu rigurozitate, cerinţe de transparenţă şi control insistent, explică Cristian Păun, şi de aceea sunt evitate.
„Statul nu are resursele pentru investiţii, schimbă adesea şi din mers priorităţile, împarte multe resurse pe care în realitate nu le are, investiţiile fiind cel mai simplu de sacrificat (prin comparaţie cu pensiile, de exemplu). În plus, investiţiile sunt greu de realizat şi cu impact mai vizibil decât toate măsurile populiste propuse ca panaceu la subdezvoltarea noastră.”