- Prețul aurului are un avans de 8,2% în primul trimestru din 2026
- T1/2026 este al 5-lea trimestru consecutiv de creștere pentru aur
- Uncia de aur era la 4.671$ la final de martie
Ce mai strălucește în ochii investitorilor?
Aurul a încheiat primul trimestru din 2026 cu un plus de 8,2%.
Al cincilea trimestru consecutiv pe verde.
Uncia a încheiat trimestrul la 4.671 de dolari – departe de maximul istoric din ianuarie, dar peste prețul de la început de an.
Sincopa a venit în martie.
Minus 11,5% într-o singură lună – cea mai mare scădere lunară din octombrie 2008 încoace.
Așa s-a terminat și șirul de șapte luni consecutive de creștere.
Motivul?
Tensiunile din Orientul Mijlociu au întărit dolarul, iar tot ce este cotat în dolari a scăzut.
Dar imaginea de ansamblu arată altfel.
Aurul reprezintă acum 24% din rezervele băncilor centrale globale – mai mult decât obligațiunile de trezorerie americane, pentru prima dată din anii ’90.
În ultimul deceniu, ponderea aurului în rezerve aproape s-a triplat.
Băncile centrale cumpără. Și nu se opresc.
Prețul în scădere al aurului nu e o schimbare de direcție, e o corecție normală după șapte luni de urcare, spune TUDOR ILIESCU, director general, MEXIM.
Cum explici unui investitor o scădere de 11,5% într-o singură lună?
Ce spune Tudor Iliescu, fondator, MEXIM.ro, pentru Aleph Business?
Tudor Iliescu cere perspectivă: scăderea de 11% vine după o creștere de 70% față de nivelul de acum un an. Nu e o corecție naturală într-un mediu stabil — vine pe fond de conflict geopolitic și întărire forțată a dolarului, presiuni pe care fondatorul MEXIM le consideră „anormale.” Pentru investitorul pe termen lung, concluzia este inversă față de panică: „Este o oportunitate de acumulare.” Aurul nu se cumpără o singură dată — se acumulează periodic. Băncile mari marchează profituri de 70% pentru a reinvesti în alte active scăzute; această dinamică explică o parte din presiunea de vânzare din martie, fără să schimbe direcția structurală.
Ce îi face pe români să cumpere aur chiar și la maxime istorice?
Iliescu identifică 2 tipuri de cumpărători. Primul — investitorul informat, care acumulează constant pe parcursul mai multor luni, indiferent de preț. Al doilea — cel care a amânat de 10 ori și cumpără la maxim de teamă că pierde trenul. Ambii cumpără, din motive diferite: unul din disciplină, celălalt din emoție și frică. Contextul amplific această dinamică: aurul a devenit un subiect intens mediatizat în ultimii 2 ani, iar conflictul din Orientul Mijlociu a adăugat un strat suplimentar de anxietate. „Maximul de azi s-a dovedit de fiecare dată să fie minimul unei perioade viitoare”, subliniază fondatorul MEXIM — un argument care validează ambele tipuri de comportament pe termen lung.
Ce procent dintr-un portofoliu ar trebui să reprezinte aurul și de ce nu e un activ speculativ?
Iliescu evită un procent fix și propune o definiție funcțională: aurul este partea din portofoliu destinată termenului cel mai lung — bani pentru educația copiilor, pentru o achiziție majoră peste 10 ani, sau pur și simplu rezerva pentru momentele dificile. Argumentul central nu e creșterea, ci conservarea valorii: în 1900, o uncie de aur costa 20 $ și acoperea chiria 2 luni sau întreținea o familie o lună. Astăzi, cu 4.600 $, se cumpără exact la fel de mult. „Nu neapărat că crește sau că scade — această valoare o menține”, spune el. Concluzia: aurul nu este un instrument de speculație pe termen scurt, ci un activ care se cumpără periodic și se deține cu răbdare, pe măsură ce toate celelalte prețuri cresc în jur.