- Indiferent de ceea ce se va întâmpla din punct de vedere electoral în 2025, businessul românesc este prea legat de fluxurile internaţionale – comerciale, de servicii, de energie sau de capital – pentru ca cineva să-l mai poată rupe, scrie Sorin Pâslaru, jurnalist ZF.
- The Economist prognozează că sectorul de business process outsourcing, adică „fabricile” de servicii IT, cyber security, facturare sau contabilitate, ajunge la 10% din PIB.
- Este pentru prima dată când tot ce scrie în The Economist despre economia României are o aură atât de pozitivă în ceea ce ne priveşte.
Indiferent de ceea ce se va întâmpla din punct de vedere electoral în 2025, businessul românesc este prea legat de fluxurile internaţionale – comerciale, de servicii, de energie sau de capital – pentru ca cineva să-l mai poată rupe. Această teză poate părea fragilă, însă acumulările pe care economia românească le-a câştigat în ultimii 20 de ani, odată cu finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, nu mai pot fi întoarse de nimeni, scrie Sorin Pâslaru, jurnalist ZF.
În fiecare an The Economist, cea mai prestigioasă revistă de economie la nivel mondial, publică o perspectivă a evoluţiei ţărilor lumii. Este adevărat că această perspectivă a fost scrisă înainte de alegerile din noiembrie, însă englezii rar greşesc în previziuni, pentru că toate informaţiile planetei (încă) trec pe la ei.
Ce spune The Economist despre România pentru 2025?
Din ceea ce scrie The Economist despre cum va evolua economia României în 2025, cel mai important nu este nici faptul că prognozează o creştere de 3,1%, adică a treia creştere economică din Europa după Turcia (3,2%) şi Polonia (3,5%), nici că economia va beneficia de fonduri europene şi PNRR şi nici că apreciază că România va ieşi din pluton cu dinamica sa („the economy will accelerate and oustrip its European peers”).
Cel mai important este o notiţă de la sfârşit. Această notiţă o face The Economist la câteva ţări, unde atrage atenţia asupra unui fapt semnificativ, care scoate din rând economia respectivă. Britanicii atrag atenţia, prin citarea Microsoft, că sectorul de business process outsourcing, adică „fabricile” de servicii IT, cyber security, facturare sau contabilitate, va ajunge la 10% din PIB. Este pentru prima dată când tot ce scrie în The Economist despre economia României, inclusiv această notă prin care este remarcată o tendinţă puternică, are o aură atât de pozitivă în ceea ce ne priveşte. Având în vedere suişurile şi coborâşurile care ne caracterizează istoria, The Economist a fost mereu circumspectă în ceea ce priveşte evoluţia economiei româneşti. Şi iată că după ani de semne ale întrebării, în sfârşit descrie fără dubii un parcurs pozitiv remarcabil, în top 5 în Europa, adaugă Sorin Pâslaru.
Dar uite că se mai înşală şi englezii, mai ales atunci când laudă. Pentru că încă nu apăruse „lebăda neagră” de la alegerile din 24 noiembrie când au redactat prognoza. Şi chiar cu alegerile prezidenţiale reluate, ceea ce scrie The Economist rămâne valabil. Din punct de vedere politic, cele două mari partide de centru-stânga şi centru-dreapta reiau alianţa după alegeri, miza este în 2025 pe absorbţia de fonduri europene şi investiţiile PNRR, iar creşterea sectorului de IT&C şi a centrelor de servicii (business process outsourcing – BPO) este o realitate, chiar dacă poate la o dinamică mai redusă.
Avem diferențe în economie față de anii ’90?
Nu se mai vede vreo urmă de ironie când PIB per capita în România la paritatea puterii de cumpărare ajunge undeva la 53.360 de dolari faţă de 61.410 de dolari în Marea Britanie. Duşi sunt anii ‘90, când fostul premier Radu Vasile, care avea pe cap la acel moment toate reformele, era „încondeiat” într-o explicaţie foto de sub poza cu vajnica sa mustaţă ca fiind „Steely Vasile”, în articolul „New Romanian man, old mess”, din aprilie ‘98 (Un nou bărbat la conducerea României, aceleaşi probleme).
Cu toată starea de incertitudine prin care trece acum economia şi societatea românească, puţini îşi dau seama că de când ne spălăm pe dinţi dimineaţa şi până când închidem seara televizorul cu telecomanda, 100% din acţiunile noastre sunt legate prin mii de fire nevăzute de fluxurile comerciale, financiare sau de servicii europene şi globale.
10% din PIB furnizat de centrele de servicii înseamnă 38 de miliarde de euro în 2025, un sector care nici nu exista în urmă cu 20 de ani. Sunt sute de mii de tineri care îşi pun căştile şi microfonul în faţa unui ecran de computer şi dau soluţii pentru bănci din New York, pentru sisteme IT din Milano sau pentru scurt-circuite cibernetice din Hong Kong.
Suveranism, nesuveranism, de săptămâna trecută românii trec liber prin graniţele terestre către Bulgaria, Grecia, Ungaria, Austria, Germania şi toată zona Schengen aşa cum trece informaţia prin cablurile de internet, gazul prin conducte sau energia prin fire. Iar puţini îşi dau seama că PIB-ul obţinut în condiţii de circulaţie liberă a mărfurilor, serviciilor, oamenilor şi banilor nu putea fi obţinut fără creşterea enormă a productivităţii economiei româneşti în ultimii 20 de ani. Computere, şosele, management, investiţii, organizare, capital, ştiinţă, echipamente, roboţi – toate acestea dau astăzi o productivitate de 10-20 de ori mai mare, în funcţie de sector, faţă de acum două decenii.
Ce scrie Wall Street Journal despre viitorul economiei?
Ce scrie Wall Street Journal, cea mai puternică publicaţie de business americană, în ziarul de vineri, 27 decembrie 2024, în articolul „Avem de-a face cu un boom al productivităţii în SUA?” din pagina B9: „Pentru cei care speră că economia americană îşi va păstra creşterea şi rezilienţa indiferent ce se va întâmpla la Washington, creşterea de productivitate este cheia. Raportul trimestrial de productivitate, oricât de volatil ar fi, va fi unul dintre cei mai importanţi indicatori de urmărit în anii care vin”. Business decuplat de politică – asta este realitatea.
Argentina tocmai anunţă scăderea brutală a tarifelor vamale la produsele industriale în condiţiile în care controlul asupra importurilor industriale ajunsese atât de mare încât trebuia o viză specială, spre exemplu la importul de maşini de spălat tocmai de la producătorii de maşini de spălat din Argentina.
Este adevărat că este necesar să dezvolţi producţia locală şi să procesezi cât mai mult intern din materia primă. Este adevărat că este doar o reţetă de subdezvoltare să exporţi grâu, porumb şi mână de lucru pentru ferme şi abatoare în Spania, Belgia sau Germania cum face România, şi să imporţi carne congelată. Însă miza este să găseşti resurse şi modele astfel încât să ai capacitatea de investiţii locală şi suficientă competitivitate pentru a transforma resursa în marfă chiar în condiţii de piaţă liberă, nu de protecţionism.
Pâslaru: Cu cât ai o piaţă liberă de mai mare dimensiune, cu atât resursele îşi găsesc o utilizare mai eficientă
România a traversat perioade în care drumul acesta spre economia de piaţă liberă a fost contestat brutal, cu marşuri violente, iar cei care au fost zdrobiţi în Piaţa Universităţii ştiu foarte bine.
Astăzi nimeni nu ne mai poate întoarce de pe acest drum. Elita României trebuie să iasă în faţă. Cei mai buni din clasă, oamenii care au absolvit universităţi, care au făcut efort, antreprenorii care au investit şi şi-au văzut visurile realizate au astăzi datoria de a apăra toate aceste acumulări. Pentru viitorul lor şi al nostru.
Nu se poate să rămâneţi în case dacă vreţi să apăraţi democraţia şi economia de piaţă. Au fost ani mult mai grei, cu inflaţii de 200-300% pe an, devalorizări ale leului de 50% pe lună, cu demonstraţii, greve şi totuşi România a mers pe acest drum care astăzi îşi arată roadele. Oamenii nu pot fi convinşi prin cuvinte, spunea Tolstoi, dar prin exemple da. Cine a stat şase ore în aceste zile în coadă pe Valea Prahovei poate sta mâine două ore într-o demonstraţie în Piaţa Victoriei, unde să-şi arate sprijinul cu pancarte pentru democraţie şi economia de piaţă liberă.
Nu trebuie să vină The Economist să ne dea încredere. Noi ştim cel mai bine că avem încredere în noi, pentru că întotdeauna am avut, altfel nu eram aici, încheie Sorin Pâslaru.