- ANIS: Digitalizarea nu e frânată tehnic, ci de întârzieri în decizie
- După 10 ani de dezbateri, România a adoptat, în 2024, Legea nr. 214/2024
- Legea nr. 214/2024 a fost în vigoare, dar nu avea norme de aplicare
Ce ne spune epopeea semnăturii electronice despre digitalizarea României:
Legea nr. 214/2024 privind utilizarea semnăturilor electronice a rămas, pentru o bună perioadă de timp, mai degrabă o promisiune decât un instrument funcțional.
Un an și jumătate am avut o lege în vigoare, dar inoperabilă, pentru că nu avea norme de aplicare.
Publicarea recentă a normelor de aplicare a legii marchează momentul în care semnătura electronică începe să funcționeze cu adevărat, cu reguli clare pentru mediul privat, cetățeni și administrația publică, spune ANIS.
Pentru oameni, înseamnă timp câștigat și acces mai facil la servicii.
Pentru companii, înseamnă procese mai eficiente și o experiență mai bună pentru clienții lor.
Tehnologia e aici. Economia nu mai are răbdare. Statul trebuie să țină pasul.
Diferența o face cadrul care permite extinderea ei către toate industriile și către cetățeni.
Avem șansa de a trata semnătura electronică nu ca pe un proiect special, ci ca pe un element de bază a economiei digitale.
Avem nevoie de o guvernanță digitală corectă, un cadru clar, decizii asumate și un ritm care să țină pasul cu realitatea economică și tehnologică.
Numai așa transformarea digitală poate deveni motorul care schimbă fundamental modul în care economia, administrația și cetățenii interacționează în România, este mesajul Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii.
Cum arată un stat digitalizat și ce trebuie să facem ca să ajungem la un model tip Estonia?
Ce spune Corina Vasile, directorul executiv al ANIS, pentru Aleph Business?
Ea spune că un stat digitalizat trebuie să arate „foarte simplu pentru cetățean și pentru companii”: acces de pe telefonul mobil la date personale, acte și informații sau documente ale autorităților publice, utile în viața de zi cu zi. Corina Vasile spune că România este „departe” de acest model, deși ANIS salută publicarea normelor de aplicare ale Legii 214/2024 privind semnăturile electronice. Corina Vasile subliniază că publicarea normelor vine „puțin și târziu”, după un an și jumătate în care legea este în vigoare, dar „inoperabilă”. Ea adaugă că regulamentul european eIDAS exista deja de zece ani când România a adoptat legea, iar între timp apare o nouă reglementare europeană, eIDAS 2.0, care introduce un termen: sfârșitul lui 2026 pentru emiterea unui portofel digital în statele membre. În acest context, ea spune că România abia pornește proiectul: Guvernul, prin vicepremierul Ana Gheorgiu, face „astăzi” o întâlnire de kick-off cu actorii relevanți. Mesajul ei este că proiectul este complex, dar, dacă este făcut bine, poate accelera digitalizarea „pe scară largă” pentru cetățeni și companii, iar industria este gata să contribuie.
Care este următorul pas firesc pe care statul trebuie să îl facă, ca să nu mai rămână digitalizarea doar o promisiune?
Corina Vasile spune că Guvernul are de făcut trei lucruri, „ca în orice proiect”. Primul este să spună clar unde vrea să ajungă, cu ținta formulată simplu, de tip „măcar ca Estonia”, din perspectiva digitalizării serviciilor publice. Al doilea este să stabilească responsabilii: „cine se ocupă de ce, până când”. Al treilea este să „trecem la treabă”. Ea insistă că nu este atât de complicat și că, la fel ca în cazul semnăturii electronice, diferența o face decizia și asumarea ritmului.
Ce schimbă, concret, publicarea normelor pentru semnătura electronică și cum se vede asta în economie?
Corina Vasile spune că emiterea normelor marchează momentul în care semnătura electronică poate să înceapă să funcționeze „cu adevărat”, după o perioadă în care legea este în vigoare, dar fără aplicare practică. Ea leagă acest pas de nevoia unei guvernanțe digitale cu obiective clare și termene asumate, astfel încât instrumentele digitale să nu mai rămână blocate administrativ. În viziunea ei, miza este ca digitalizarea să devină rapidă și utilă „pentru cetățean și pentru companii”, adică să simplifice accesul la servicii și să reducă fricțiunile dintre economie, administrație și oameni.