- Guvernul brazilian testează un „portofel digital de date” (dWallet).
- dWallet-ul permite cetățenilor să câștige bani din datele personale.
- Proiectul pilot e realizat de Dataprev și firma americană DrumWave.
- Cetățenii își pot încărca datele într-un cont digital și le pot vinde.
- Companiile licitează pentru datele cetățenilor.
- Plata ajunge în portofelul digital și poate fi transferată în contul bancar.
- Brazilia testează o formă radicală de participare la economia digitală.
Brazilia testează un „portofel digital de date”, care permite cetățenilor să câștige bani din datele personale. Proiectul pilot este realizat de Dataprev (companie de stat) împreună cu firma americană DrumWave. Practic, cetățenii își pot încărca datele într-un cont digital și le pot „vinde” către companii care licitează pentru ele. Plata ajunge în portofelul digital și poate fi transferată imediat în contul bancar.
E pentru prima oară când o țară pune în balanță, la propriu, dreptul la date personale cu beneficiile economice ale digitalizării. Brazilia testează, în esență, o formă radicală de participare la economia digitală. Un sistem în care datele devin capital. Un model în care nu mai ești doar utilizator, ci și investitor involuntar sau partener plătit al sistemelor AI.
Ce spune Felix Crișan, cofondator, Netopia Payments?
„Aici, ca în multe alte situații, nu există un right sau wrong answer. Adică, dacă ne gândim strict din prisma oamenilor care au posibilitatea să-și monetizeze niște date, care până acum nu le puteau monetiza în niciun fel, cred că din prisma asta toată lumea e de acord că e benefic. De ce nu pe niște date care de multe ori se măsoară în voia oamenilor? De ce nu oamenii care sunt furnizori, să zicem, acelor date, beneficiază și ei de pe urma lor? Deci, din punctul ăsta de vedere, cred că e un lucru bun.
Pe de altă parte, însă, faptul că există intermediari, iar că prin intermediari ăștia, una din entități este guvernul, știți, eu îmi pun pălăria de conspiraționist și mă gândesc, ok, ce poate face mai încolo guvernul prin prisma, hai să nu zicem posesorului de date, ci prin prisma celor care administrează accesul la date. Te pui de partea greșită a guvernului și tu, fie ca și furnizor de date, fie ca și consumator de date, îți este interzis accesul fie la bani, fie la datele respective, pentru că ești de partea greșită a guvernului.
Deci, din prisma asta, mi-ar plăcea ca lucrurile să se întâmple într-o manieră, așa să zic mult, web3, în care oamenii, fără intermediari, aleg să-și furnizeze datele lor către oamenii care sunt dispuși să plătească pentru ele. Și, dincolo de asta, mie mi-ar place ca, dacă tot vorbim de web3, să vorbim de un mediu web3 în care accesul la date se face într-un fel, așa zis, zero knowledge, adică eu pot să-ți dau accesul la datele mele, de exemplu, prin care să îți spună că eu sunt bărbat de peste 50 de ani, dar fără să îți spun efectiv ce vârstă am sau alte informații. De strict, dacă eu sunt o companie care vreau să primesc, nu știu, datele despre venit al unui set de bărbați peste 50 de ani, să primesc o sumedenie de informații, dar fără să știu efectiv, fără să am suficiente informații ca să fac legătură dincolo de datele astea două demografice.
Există, prin mecanisme de astea matematice și de zero knowledge, există posibilitatea într-un mediu web3 să dăm posibilitatea la date, strict la datele care sunt necesare și într-un mediu în care nu dezvăluim mai mult de cât este necesar pentru fiecare caz în parte. Și în felul ăsta, dacă combinăm acest mecanism cu mecanismul în care poate anumite firme nu au tot timpul nevoie de date din toate punctele de vedere, adică mă interesează doar că sunt bărbați, respectiv femei, și nu mă interesează ce venit vreau sau nu mă interesează unde stau, în felul ăsta am posibilitate eu, ca și informizor de date, să-mi motivez câte puțin la un milion de studii sau unde să mai folosesc aceste date.
Deci, dintr-un punct de vedere, mi se pare că e un pas bun, în direcția bună, dar din multe puncte de vedere nu sunt neapărat convins că se duce încolo atâta timp cât există intermediari. Să nu uităm că, până la urmă, aici este un trade-off între comoditatea implicită a oamenilor și sunetul, clinchetul banilor puși de partea cealaltă a guvernului sau a altor intermediari.
Eu mi-aș vinde datele atâta timp cât ar fi într-un mediu fără intermediari și într-un mediu în care eu controlez în orice moment ce date sunt expuse despre mine și mai ales cui. Implementarea unui asemenea program în România sau în orice altă țară are mai multe segmente, unul fiind cel în care vorbim despre un digital identity care ar trebui să existe, poate la un nivel centralizat, dar dincolo de astea, pe modele de astea descentralizate, cred că s-ar putea face și acolo, doar că acolo va trebui să convingem oamenii că este simplu să folosească wallet-uri, hai să le numim wallet-uri de cripto, deși ele nu este neapărat necesar să aibă vreo legătură cu vreun proiect de cripto. Wallet-uri de cripto, să fie convins că este safe să stocheze anumite date într-un blockchain ideal, nu controlat de guvern și așa mai departe. Deci, premise sunt, dar cred că sunt destul de departe de momentul în care așa ceva va fi fezabil la o scară care să conteze.
Culmea este că, într-un fel, chestiile astea două sunt destul de complementare în sensul în care unele din mecanismele despre care am vorbit permit să fim fully compliant GDPR și în același timp să ne monetizăm datele sau să monetizăm niște date prin prisma noastră de indivizi care vrem să ne furnizăm datele alea. Pentru că, încă o dată, se face de la caz la caz cu acordul fiecărui subiect în parte și se face cu controlul deplin asupra datelor și, mai mult de atâta, într-un scenariu de asta, zero knowledge, se face cu share-uirea de informații strict, informațiile de care sunt necesare pentru un anumit caz sau altul.
Adică, de exemplu, nu știu, iau un exemplu foarte banal, vreau să accesez un site care vinde de băuturi alcoolice, trebuie să-ți dovedesc că am peste 18 ani, pot să fac chestia asta fără să spun efectiv câți ani am, dar cu inițiativa de genul ăsta aș putea să fac așa ceva.
Acum să nu uităm că, la nivelul Uniunii Europene, există și un proiect, ceva care se intenționează să fie implementat în toate țările, care se numește Electronic ID, care poate se duce cumva în direcția asta, dar, din punctul meu de vedere, se duce într-o direcție care este mult prea controlată, adică, tot accesul și issues acelor în Digital ID vine sub apanajul statelor sau guvernelor, ceea ce poate fi sau nu poate fi, adică sunt scenarii în care nu este neapărat de dorit”, spune el.