- Modelul 60/40 rămâne relevant, dar obligațiunile sunt mai riscante din cauza dobânzilor și inflației.
- Titlurile de stat Fidelis oferă dobânzi mai mari, însă obligațiunile globale performează slab față de acțiuni, scrie ZF.
- Acțiunile cresc puternic, iar inflația ridicată scade atractivitatea obligațiunilor pe termen lung.
Portofoliul format din 60% acțiuni și 40% instrumente cu venit fix reprezintă de mult timp un echilibru optim între risc și rentabilitate. Este proiectat pentru a beneficia de randamentele ridicate ale acțiunilor și pentru a oferi protecție prin obligațiuni și este considerat un standard pentru investitorii activi. În 2025, totuși, eficiența acestui model ridică semne de întrebare, scrie ZF.
Care e problema instrumentelor cu venit fix?
Potrivit lui Mihai Căruntu, vicepreședinte al Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România, modelul rămâne relevant, dar partea de venit fix a portofoliului devine problematică.
În ultimii zece ani, obligațiunile se dovedesc mai riscante, din cauza dobânzilor foarte scăzute până în 2021 și a inflației accelerate după pandemie. În 2022, obligațiunile înregistrează pierderi importante la nivel global.
Care e situația din România?
Investitorii români împrumută statul prin achiziția de titluri de stat din programul Fidelis, care încheie a cincea ediție în 2025.
Dobânzile oferite urcă până la 8,35% în lei și 6,5% în euro, față de 3,1% și, respectiv, 1,55% în urmă cu patru ani.
Cum arată performanța acțiunilor?
Pe termen lung, acțiunile oferă un raport rentabilitate-risc net superior obligațiunilor. Chiar dacă în 2022 suferă o corecție, piețele își revin rapid și ating noi maxime istorice.
În comparație cu octombrie 2022, prețurile acțiunilor sunt cu peste 50% mai mari. Mai multe burse majore – din Statele Unite (Dow Jones, S&P 500, Nasdaq), Regatul Unit (FTSE 100), Germania (DAX) și România (BET, BET-TR) – ating niveluri record.
Care sunt perspectivele pe termen lung?
Inflația se menține la un nivel mai ridicat decât cel din perioada pre-pandemică, ceea ce duce la creșterea randamentelor obligațiunilor, dar și la presiune asupra prețurilor acestora.
Prin urmare, fondurile de obligațiuni devin, în teorie, mai puțin atractive decât erau înainte de 2022, ceea ce afectează rolul lor de protecție în cadrul modelului 60/40.