- România se confruntă cu un surplus semnificativ de lichiditate, dar capitalul preferă plasamentele sigure (titluri de stat) în locul investițiilor productive în economie, scrie ZF.
- Puține companii românești reușesc să acceseze piața de capital pentru extindere internațională.
- Problema nu este lipsa banilor, ci lipsa proiectelor convingătoare, capabile să scoată capitalul din zona de confort și să-l direcționeze spre dezvoltare antreprenorială.
În România, depozitele bancare sunt cu 200 miliarde de lei mai mari decât creditele acordate. Totodată, populația investește lunar între 1,5 și 2 miliarde de lei în titluri de stat Fidelis și alte 3-4 miliarde în programul Tezaur. Acest comportament arată existența unui surplus de lichiditate, dar și tendința dominantă de a păstra banii în zone sigure, fără impact direct asupra economiei reale, scrie ZF.
Capitalul stă pe loc, în timp ce afacerile caută expansiune
Deși disponibilitățile bănești există, puține proiecte reușesc să atragă capitalul din zona sa de confort. Se ridică întrebarea ce s-ar întâmpla dacă o parte semnificativă din acești bani ar finanța extinderea internațională a afacerilor românești. Doar câteva companii listate accesează piața de capital pentru a-și susține dezvoltarea externă.
Arobs investește capitalul atras în extindere internațională
Compania IT Arobs Transilvania atrage aproximativ 45 milioane de euro de la investitorii Bursei de Valori București.
Cu acești bani, din 2021 până în prezent, realizează 11 achiziții și își extinde prezența pe piețele din SUA, Marea Britanie, Germania, Elveția, Polonia și alte zone strategice.
Modelul Arobs arată cum accesul la capital poate accelera expansiunea unei companii românești pe plan internațional.
Ideile convingătoare lipsesc, deși banii există
Deși lichiditatea din piață este evidentă, foarte puține inițiative antreprenoriale reușesc să atragă încrederea investitorilor.
Capitalul preferă siguranța titlurilor de stat în locul proiectelor cu risc mai mare, dar cu potențial de creștere.
Problema nu este lipsa banilor, ci lipsa ideilor care să inspire și să mobilizeze aceste resurse către economie.