- La 18 ani după Lehman Brothers, riscul financiar se mută dincolo de bănci, către shadow banking, datoria publică, lichiditate și alte segmente mai greu de urmărit.
- Adrian Mitroi spune că diversificarea reală rămâne esențială în perioade dificile și trebuie să acopere companii, sectoare, valute, țări și tipuri diferite de active.
- Profesorul universitar vede România într-o poziție macroeconomică fragilă și spune că, într-un context incert, ar prefera un portofoliu mai conservator, cu o expunere mai mare către obligațiuni.
Riscurile globale își schimbă forma după falimentul Lehman Brothers
Pe 15 septembrie 2008, prăbușirea Lehman Brothers transformă criza creditelor ipotecare din Statele Unite într-un șoc financiar global. La 18 ani distanță, sistemul bancar este mai bine capitalizat și mai strict supravegheat, însă riscurile nu dispar. O parte dintre ele se mută către datoria publică, finanțarea non-bancară, lichiditate și piețele de capital.
România intră în 2026 cu o economie mult mai mare decât în 2008: PIB-ul este de 3,8 ori mai ridicat, iar salariul mediu brut de 6,2 ori mai mare. În același timp, datoria publică raportată la PIB ajunge la un nivel de aproape cinci ori mai mare decât în urmă cu 18 ani.
La nivel global, sectorul financiar non-bancar ajunge la 256,8 trilioane de dolari în 2024, potrivit Financial Stability Board, conform unei analize XTB. Băncile devin mai sigure, dar o parte din finanțare și din risc se deplasează către fonduri de private equity, hedge funds și credit privat.
Lehman arată cum riscurile se corelează
Adrian Mitroi, profesor de Finanțe Comportamentale, spune că una dintre lecțiile centrale ale crizei din 2008 ține de falsa impresie de diversificare.
Produsele financiare construite în jurul creditelor ipotecare păreau dispersate între numeroase active, însă expunerea rămânea concentrată în același sector.
„Riscul teoretic arăta redus din modelul de diversificare”, spune Mitroi.
Problema apare atunci când riscurile considerate separate încep să se miște simultan. În acel moment, diversificarea aparentă nu mai oferă protecția estimată de modelele financiare.
Acesta își amintește și propria experiență din timpul crizei, când intervenția masivă a guvernului american schimbă traiectoria pieței și îi contrazice propriile așteptări.
Finanțarea non-bancară mută riscul în afara băncilor
În 2008, atenția piețelor se concentrează asupra băncilor și asupra creditului ipotecar. În 2026, o parte din risc se află în afara sistemului bancar tradițional.
Mitroi indică drept zonă sensibilă ecosistemul de „shadow banking”, unde mecanismele de finanțare sunt mai puțin transparente decât în sistemul bancar clasic.
„Nimeni nu știe ce este acolo”, spune profesorul, cu referire la complexitatea acestui ecosistem.
În acest segment, riscul este transferat în structuri financiare mai greu de urmărit, iar gradul real de interconectare poate deveni vizibil abia în momentul apariției unui șoc.
Astfel, sistemul bancar poate fi mai bine protejat decât în 2008, în timp ce o parte a vulnerabilității este mutată către alte componente ale sistemului financiar.
Diversificarea protejează portofoliile în perioade dificile
Mitroi consideră că una dintre cele mai importante lecții pentru investitori rămâne diversificarea reală.
„Diversificarea este pentru vremurile grele”, spune acesta.
Diversificarea nu trebuie să se limiteze la mai multe companii din același sector. Mitroi recomandă distribuirea riscului între companii, sectoare, valute, țări, maturități, titluri de stat și obligațiuni corporative.
Rolul acestei strategii nu este neapărat maximizarea câștigului în fiecare perioadă, ci limitarea pierderilor suficient de mult încât investitorul să poată rămâne în piață și să își protejeze independența financiară.
România păstrează riscuri macroeconomice ridicate
Mitroi privește cu prudență piața locală și spune că evaluările nu mai oferă același spațiu de creștere ca în alte perioade.
„România nu stă bine macroeconomic și politic”, afirmă profesorul.
El consideră că titlurile de stat Tezaur și Fidelis pot reprezenta opțiuni pentru investitorii care caută poziționări mai prudente, iar sectorul bancar păstrează indicatori de evaluare interesanți. În schimb, piața locală duce lipsă de companii tehnologice de dimensiuni mari.
Acesta compară România cu Polonia și atrage atenția asupra absenței unor companii de tip unicorn listate pe Bursa de Valori București. În opinia sa, piața are nevoie de noi companii și de capital potrivit unei generații de investitori care deja cumpără active precum bitcoin și alte instrumente moderne.
Vânzarea devine la fel de importantă ca achiziția
Finanțele comportamentale pun accent nu doar pe momentul în care un investitor cumpără un activ, ci și pe momentul și dimensiunea vânzării.
„Vânzarea face diferența”, spune Mitroi.
El spune că într-un context dominat de incertitudine ar prefera o poziționare mai conservatoare și o expunere mai mare către obligațiuni.
Totuși, profesorul atrage atenția că rolul bondurilor se schimbă. Randamentele reale sunt mult mai puțin atractive decât în trecut, iar obligațiunile funcționează mai degrabă ca instrumente de administrare a riscului și de echilibrare a unui portofoliu decât ca sursă principală de randament.
„Bondurile nu mai aduc randament real”, afirmă Mitroi.
La 18 ani după Lehman Brothers, lecția centrală rămâne aceeași: vulnerabilitatea financiară nu dispare odată cu noile reguli și cu băncile mai bine capitalizate. Ea își schimbă forma. În 2026, riscul este urmărit nu doar în bilanțurile băncilor, ci și în datoria publică, finanțarea non-bancară, lichiditate, concentrarea piețelor și capacitatea investitorilor de a gestiona următorul șoc.