- Marile grupuri străine închid fabrici și mută producția brandurilor românești în străinătate.
- Branduri precum Poiana și Dero sunt produse acum exclusiv în alte țări.
- Unele mărci românești nu rezistă după închiderea fabricilor locale, scrie ZF.
Închiderea fabricilor de către marile grupuri străine determină relocarea producției pe alte piețe, uneori regionale, alteori mai îndepărtate. Exemple relevante sunt napolitanele Joe (Nestlé), crema Elmiplant (Sarantis), ciocolata Poiana (Mondelez) și detergentul Dero (Unilever), care se mută din România în alte țări, scrie ZF.
Care e cazul concret al brandurilor locale?
În 2009, proprietarul brandurilor de ciocolată Milka și Poiana decide să mute producția de la Brașov în Bulgaria. Astfel, ciocolata Poiana, inițial un brand local, devine un produs importat.
O situație similară apare recent în cazul detergentului Dero, unde Unilever închide fabrica din Ploiești după peste 50 de ani de activitate. De atunci, detergentul Dero vine exclusiv din import pentru piața din România.
Ce se alege de identitatea brandurilor?
Aceste mutări ridică întrebarea dacă napolitana Joe, crema Elmiplant, ciocolata Poiana și detergentul Dero mai pot fi considerate branduri românești, dacă producția lor se desfășoară în străinătate.
Care sunt consecințele închiderilor de fabrici?
Pe lângă schimbările în lanțul de producție, aceste relocări pot avea efecte negative mai ample. Nu toate mărcile românești care ajung să fie produse peste granițe după închiderea fabricilor locale reușesc să reziste, ceea ce arată riscurile și dificultățile asociate acestor decizii.