- Începutul anilor 2000 este marcat de discriminare și stereotipuri legate de naționalitate, gen și aspect fizic, dar determinarea și ambiția pot transforma un outsider într-un lider.
- Adaptarea la un mediu străin, lipsa sprijinului familial și echilibrul dintre viața personală și profesională sunt provocări esențiale în ascensiunea într-o corporație internațională.
- Spargerea „glass ceiling” nu înseamnă doar obținerea unui titlu, ci și recunoașterea propriilor limite și asumarea alegerilor, spune Carmen Micu, în cadrul emisiunii Viața ta e un business.
Începutul anilor 2000 a fost o perioadă plină de provocări pentru un român care își dorea o carieră într-o corporație internațională. Discriminarea, barierele culturale și echilibrul dintre viața personală și profesională au fost obstacole reale.
Ce spune Carmen Micu, CEO ENVISIA-Boards of Elite, la Viața ta e un business?
Pe baza experienței tale, la începutul anilor 2000, până unde consideri că un român poate ajunge?
„By breaking the glass ceiling. Este întrebarea mea favorită și răspund cu <dacă vrei, poți>. Sunt foarte multe prejudecăți care ne înconjoară. Eu m-am întâlnit cu ele și am avut parte de discriminare”, spune Carmen Micu în cadrul emisiunii Viața ta e un business.
„În primul rând pentru, erau anii 2000-2001, eram româncă, brunetă cu părul creț, foarte agresivă în exprimare și în dorința de a muta munții din loc și eram privită ca un fel de outsider care vrea să strice rândurile. Mi-a fost foarte greu la început, recunosc asta, nu cunoșteam nici limba.
Familia nu era lângă mine, aveam o căsnicie de weekend și cea mai mare provocare a mea a fost să mă administrez emoțional. Cred că acel <glass ceiling> l-am spart în continuare pentru că ca dovadă este că am mers mai departe și că am atins nivelul, eram practic pe nivelul BORD-1 într-o companie, într-o corporație multinațională. Asta înseamnă foarte mult”, adaugă Micu.
„Am ales să accept până unde sunt limitele mele și acestea nu au fost dictate de acea discriminare, și anume că eram femeie, că veneam din Est, ci mai degrabă de faptul că limita mea să a fost aleg familia și să nu aleg mai departe provocarea de a mă lupta cu poziția, de a obține alte poziții.
În orice alt rol am fost, pentru mine nu a existat <glass ceiling>. Și spun asta nu cu titlul de mândrie, pentru că am plătit un preț de fiecare dată, dar a fost un preț asumat”, continuă CEO-ul.
„Revin la începutul răspunsului meu, dacă vreau pot. Deci dacă vreau, nu există, nu pot.”, conchide Carmen Micu.