- Încă de la vârsta de 6 ani, copiii norvegieni merg singuri la școală și primesc propriile chei ale casei, scrie The Guardian.
- Această abordare a creșterii copiilor pune accentul pe autonomie, responsabilitate și bucuria de a explora lumea.
- Rădăcinile acestui obicei sunt din istoria Norvegiei, în special din perioada de după al Doilea Război Mondial.
Copilăria are un alt ritm. Imaginați-vă doi copii norvegieni, cu vârste între 10 și 8 ani, care se întorc singuri acasă de la școală, își pregătesc masa și își organizează timpul până la sosirea părinților, scrie The Guardian. Acest scenariu, absurd pentru mulți, este normalitatea în Stavanger, un oraș de pe coasta de sud-vest a Norvegiei.
Încă de la vârsta de 6 ani, copiii norvegieni merg singuri la școală și primesc propriile chei ale casei. Această abordare a creșterii copiilor pune accentul pe autonomie, responsabilitate și bucuria de a explora lumea înconjurătoare. Giancarlo Napoli, tatăl britanic al Nilei și al lui Arion, subliniază diferența izbitoare față de stilul de parenting din Marea Britanie, unde independența copiilor nu este la fel de prioritizată.
De unde pleacă acest obicei a părinților norvegieni?
Rădăcinile acestui obicei sunt istoria Norvegiei, în special din perioada de după al Doilea Război Mondial. Societatea norvegiană s-a concentrat pe reconstrucție colectivă, incluzând copiii în acest proces. Rezultatul? O cultură a încrederii și independenței care s-a transmis de-a lungul generațiilor.
Forța de muncă echilibrată din punct de vedere al genului și serviciile de îngrijire a copiilor accesibile joacă, de asemenea, un rol crucial. Acestea permit părinților să lucreze, oferind în același timp copiilor un mediu propice pentru dezvoltarea autonomiei. Nu este neobișnuit ca micuții norvegieni să-și organizeze singuri activitățile sociale și să-și gestioneze timpul liber.
Părinții norvegieni pun accent pe încredere și respect reciproc, permițând copiilor să învețe din propriile greșeli. Giancarlo și Lena Napoli, de exemplu, preferă să ofere copiilor lor o libertate autentică, în loc să recurgă la supravegherea tehnologică. Ei cred în importanța experiențelor reale față de plasele de siguranță virtuale.
Deși stilul nordic de parenting este admirat pentru focusul său pe jocul în aer liber și integrarea în societate, există și voci critice care pledează pentru stabilirea mai multor limite. Cu toate acestea, susținătorii argumentează că copiii crescuți cu mai multă libertate dezvoltă abilități esențiale de viață, devenind adulți maturi și responsabili.
În esență, abordarea norvegiană ne invită să reflectăm asupra modului în care creștem următoarea generație. Este o lecție despre încredere, responsabilitate și libertatea de a explora lumea – valori care ar putea modela viitorul educației și al societății în ansamblu.