- Sebeșanu, FIDES: Statul poate deveni cel mai mare investitor imobiliar.
- Sebeșanu, FIDES: Statul e cel mai mare deținător de patrimoniu imobiliar.
- Sebeșanu, FIDES: Statul are cel puțin 20.000 de imobile.
Un scenariu prin care putem aduce mai muți bani la buget și genera venituri pasive, care să îmbunătățească pentru toată lumea din țară calitatea vieții: Statul poate deveni cel mai mare investitor imobiliar din România. De la sute de primării care nu își pot plăti utilitățile din colectările la bugetul local, până la unele instituții centrale, cu câțiva oameni, dar cu sedii uriașe și luxoase în centrul Bucureștiului sau marilor orașe, vorbim de o risipă de spațiu. Aceste spații, pe piața liberă, pot valora enorm. Dacă aș fi Statul, aș face o inventariere națională a tuturor imobilelor. Acestea pot fi incluse în patrimoniul unei societăți, deținute de Stat, care să fie apoi listată la bursă. Guvernul își păstrează pachetul de control, dar poți atrage investitori de pe toate piețele. Ar fi foarte multe miliarde de euro. Cel puțin zeci, dacă nu sute, spune Tinu Sebeșanu, președintele Federației Investitorilor și Dezvoltatorilor pentru o Economie Sustenabilă.
Ce spune Tinu Sebeșanu, președinte, Federația Investitorilor și Dezvoltatorilor pentru o Economie Sustenabilă, pentru Aleph Business?
„Ați menționat crearea acestei instituții de servicii financiare, acestui SF listat la bursă, în care statul își poate aduce, activele pe care le are și care astăzi ele nu produc nimic, dimpotrivă, înregistrează cheltuieli, nu produc profit, nu produc un venit pasiv. Este un model care este adoptat în foarte multe țări de autoritățile centrale. Nu este o invenție românească, să zic așa, și este un model destul de simplu de aplicat. Practic, listezi toate activele pe care le ai. Bineînțeles, poți să suporti excepții. Cele de apărare, cele, să zic așa, care sunt sensibile din acest punct de vedere. Se listează la bursă și se ridică bani de la bursă. Sunt investitori care sunt specializați. Vorbim aici și de fondurile de pensii și de instituțiile financiare internaționale care au apetit pentru asemenea investiții. E vorba numai de voință, voință politică și de un mecanism destul de simplu. Aceste instituții de servicii financiare sunt, ăăă, administrate de firme terțe, firme recunoscute chiar ca firme de Big Four. Deci este un model ușor de aplicat și la îndemâna guvernanților. Separat de asta, cum putem aduce bani la buget? Această industrie în dezvoltarea imobiliară, indiferent că vorbim de divizia, să zic așa, de rezidențial sau industrial-comercial, este una dintre cele mai mari industrii în România, cu toată orizontala ei și în majoritatea țărilor, stimularea acestei industrii aduce direct, prin taxe și impozite, bani la buget și indirect, cu toată orizontala ei, prin consumul care îl induce. Stimularea ei, bineînțeles că toată lumea evită să spună de stimulări fiscale, dar se face prin politici publice și orice țară trebuie să aibă pe termen mediu și lung aceste politici publice, în programele de guvernare.”
Care sunt soluțiile birocrației în dezvoltarea imobilară din România, ce e blocat acum și de ce politici publice avem nevoie în domeniul locuințelor?
„Păi debirocratizarea se face prin două elemente esențiale: partea de digitalizare care la noi trenează și partea de introducere de criterii de performanță în administrarea- în administrația publică și centrală. Acesta face ca partea de avizare și partea de autorizare să meargă mult mai repede. Fiecare zi contează și fiecare zi, de întârziere practic produce gripaj în economie prin, întârzieri și repetate. Lăsând la o parte că sunt cazuri, bineînțeles, și de rea-voință sau neputință. Deci digitalizare și criterii de performanță. Deja un prim pas a fost OUG-ul 31, care impune administrațiilor locale să elibereze în timp avizele sau autorizațiile. Ăștia-s pași care, la fel, se pot face prin voință politică. Partea de criterii de performanță este esențială. Ăăă, trebuie și statul să aibă obligații, nu, numai noi, privații. Și cred că în programul de guvernare și măsurile guvernului existent sau măcar al cel viitor să existe o prioritate în acest sens. Politici publice, România e una din puținele țări care nu are parteneriate public-private pentru dezvoltarea în masă a unor locuințe.”