- Interesul pentru achiziţia unei locuinţe scade la 35% în 2025.
- Chiria devine o alternativă pe termen lung.
- 6% dintre cei care nu locuiesc deja cu chirie vor să se mute în chirie.
- 11% dintre cei care locuiesc în oraşe spun că stau în chirie.
- În marile centre urbane, procentul creşte la 15%.
- 16% dintre cei care trăiesc în mediul urban locuiesc cu părinţii.
73% dintre românii din mediul urban trăiesc într-o locuinţă pe care o deţin în proprietate, sub statistica oficială de 95%, arată un studiu realizat de Unlock Market Research pentru Colliers.
Interesul pentru achiziţia unei locuinţe scade la 35% în 2025, comparativ cu aproximativ 44% în anii anteriori. Motivul? Creșterea preţurilor şi al condiţiilor mai restrictive de creditare. Pentru mulți, chiria devine o alternativă pe termen lung.
Într-o piaţă rezidenţială dominată de proprietari, doar 11% dintre cei care locuiesc în oraşe declară că stau în chirie. În marile centre urbane, procentul creşte la 15%. La nivel naţional, 16% dintre cei care trăiesc în mediul urban locuiesc cu părinţii, rudele sau prietenii, fără a fi proprietari şi fără a plăti chirie.
Ce spune Tinu Sebeșanu, CEO-ul Trend Hospitality, pentru Aleph Business?
„De când nu mai vrea românul să fie proprietar, adică această obsesie comunistă și post-comunistă? Este într-adevăr o poză de moment. Fenomenul este mult mai complex și mai adânc. România a fost într-un caz unic în Europa, având în vedere că în anii ’90 s-au dat aproape pe gratis apartamentele către locuitori și a creat această situație în care suntem foarte mulți proprietari. Trebuie să ne întoarcem un pic, să înțelegem acest fenomen.
Fenomenul, în primul rând, se datorează unei lipse de viziune a administrației centrale pentru politici publice, care încă nu realizează că nevoia de locuire este una din nevoile de bază și efectele pe termen mediu și lung ale lipsei acestor politici publice de stimulare a dezvoltărilor imobiliare se vor vedea. Noi tragem acest semnal de alarmă de mai mult de trei ani și până la administrația centrală, mai ales administrațiile locale, nu înțeleg acest fenomen și nu înțeleg valurile care cresc și vor veni”, spune Sebeșanu.
„Și motivele sunt următoarele. Partea de construcții de locuințe a decelerat foarte mult în ultimii ani, a fost această demonizare a industriei, scoțându-se în evidență niște oi negre pe care le are orice industrie, în scop politic, bineînțeles, dar fenomenul se va amplifica și el are mai multe cauze. Lăsând la o parte criza după COVID, această creștere a costului creditării, care a început din 2022, și care, să sperăm, este trecătoare și accidentală, fenomenul pleacă de la o chestie simplă, de la cerere și ofertă.
Spuneau că românii nu au apetit. Nu, apetitul este. Este vorba de accesibilitate. 2022 a fost cel mai bun an din istorie, în care indicele de accesibilitate se învârtea în jur de 1, ceea ce însemna că românii aveau cel mai mare acces la a cumpăra locuințe, mai ales prin creditare, iar decalajul dintre chirie și rata care trebuia plătită la bancă era mic sau aproape inexistent și atunci era normal să se orienteze către cumpărare. Acest decalaj a crescut în ultimii ani, bineînțeles, datorită creșterii costurilor finanțării și a inflației și va continua această tendință”, adaugă Sebeșanu.
„În următorii ani, prețurile vor crește, gradul de accesibilitate se va devaloriza foarte mult. Dacă noi am avut un caz fericit în Europa, unde ajunsesem la 6,4 ani dintr-un salariu mediu necesari pentru cumpărarea unei locuințe, acum începem să ne îndreptăm către 10. Față de un mediu european mult mai mare, care se situează de la un minim de 14 până la peste 20 în alte orașe sau capitale europene, acest decalaj va crește și normal că tendința va fi către chirie, acesta fiind un fenomen.
Un alt aspect este tendința generației Z, care nu mai are înclinare către cumpărarea de locuințe, ei vor să aibă mobilitate, nu vor să se lege de un activ pe termen lung, deci este o tendință normală și presiunea pe chirie va crește. Dar efectele pentru populație vor fi majore, fiindcă avem sute de mii de oameni în România care trăiesc în clădiri ce și-au terminat ciclul de viață și care vor căuta alternative. Generația tânără nu mai poate să trăiască până la vârste înaintate cu părinții și să își facă o familie nouă”, continuă el.
„Partea aceasta de politici publice pentru dezvoltarea de locuințe trebuie să devină o prioritate pentru guvern, să înțeleagă că este un element esențial pentru creșterea bunăstării și calității vieții. Și aici noi ne luptăm în principal cu administrațiile locale, noi putem să construim într-un an, dar ne ia cinci ani ca să ne autorizăm. Scăderea stocului la nivel național din ultimii ani a fost fabuloasă. Bucureștiul înregistrează astăzi o nevoie de peste 10.000 de locuințe, deci partea de cerere este mult mai mare decât partea de ofertă. Ea este într-adevăr înfrânată de condițiile de finanțare, care anul trecut ajunseseră convenabile. Este un prag de rupere al IRCC-ului undeva sub 6, care determină o creștere a achizițiilor.
Acum vedem iarăși că inflația are o tendință ascendentă, ceea ce este periculos pentru toate industriile, nu numai pentru dezvoltatori. Dar în principiu, 2022, cum am zis, a fost cel mai bun an, fiindcă până atunci creșterea salariilor a fost mai mare decât creșterea prețului pe metru pătrat de construcție. De atunci, această tendință s-a inversat, din cauza birocrației și a proceselor foarte greoaie de autorizare, plus inflația și, ca cireașa de pe tort, au venit și măsurile guvernului de reducere a facilităților în construcții și creșterea TVA-ului”, spune el, pentru Aleph Business.
„Toate acestea au creat o furtună perfectă care ne duce pe acest drum în care prețurile vor crește, chiriile vor crește și trebuie să înțelegem că asta va afecta piața muncii în orașe. Orașele vor deveni mai puțin accesibile. Este clar un fenomen de urbanizare, nu numai în România, ci în toată lumea. Bucureștiul are un caz special, fiindcă au fost blocate autorizațiile și s-a dezvoltat imperiul urban, ceea ce, în final, nu a făcut decât să crească traficul, exact invers decât a așteptat administrația locală. Lumea s-a mutat în suburbii, dar vine în oraș la școală, la muncă, la entertainment, ceea ce nu a făcut decât să crească traficul.
Această lipsă de viziune pe termen mediu și lung și lipsa politicilor publice de stimulare a industriei se văd clar. Alte țări, precum Germania sau Anglia, stimulează această industrie, care este unul dintre motoarele economiei. Lipsa acestor politici va avea efecte în continuare, iar tendința va fi de creștere atât la prețul de achiziție, cât și la chirii, din păcate”, conchide el.