- C.E.: Numărul de locuințe construite în UE trebuie să crească cu 40%
- C.E.: Obiectivul e 2,25 mil. locuințe pe an, de la 1,6 mil. acum
- C.E.: Costul suplimentar e de 150 mld. € pe an
Comisia Europeană propune creșterea cu 40% a locuințelor construite anual în UE, de la 1,6 milioane la 2,25 milioane pe an. La nivel european, 1,3 milioane de persoane nu au locuință.
Potrivit unei analize Storia, prețurile apartamentelor din România cresc cu 73% în principalele 10 orașe între 2019 și 2025, iar salariile cresc cu 75%. Dar 27% dintre cumpărătorii din 2025 spun că ratele mai mari i-au afectat. România e pe ultimul loc în UE la locuințe sociale: 16.300, adică 0,17% din total. Franța are 4,4 milioane, Olanda 2,5 milioane.
În România, 2,5 milioane de locuințe nu sunt locuite — 25% din fondul total. Autorizațiile de construire durează peste 6 luni în marile orașe și peste un an în Iași. Georgian Marcu de la Green Angels spune că problema României nu e lipsa soluțiilor, ci lipsa unui obiectiv național de construcție de locuințe.
Comisia Europeană vizează 2,25 milioane de locuințe pe an în UE. Cum se adaptează România în acest context?
Ce spune Cătălina Ciorei, senior marketing manager, Storia, pentru Aleph Business?
România construiește aproximativ 60.000 de locuințe pe an dintr-un total european de 1,6 milioane, spune Ciorei. Contextul european creează un cadru pentru adaptarea soluțiilor deja aplicate în alte state. Reprezentanta Storia identifică trei direcții, toate relevante pentru România. Prima: construcția de locuințe sociale — „avem doar 16.300 de unități față de milioane în Franța și Olanda.” Ciorei menționează modelul Viena, care presupune integrarea locuințelor sociale în toate cartierele, indiferent de nivelul de preț. A doua direcție: creșterea densității în orașe, dar cu o condiție — infrastructura trebuie dezvoltată în paralel, „altfel riscăm să mutăm problema dintr-un loc în altul.” A treia: valorificarea celor peste 2,5 milioane de locuințe nelocuite. Mecanisme care facilitează aducerea acestor unități pe piață ar reduce presiunea dintre cerere și ofertă.
Unde ar trebui să fie focusul autorităților pe piața imobiliară din România?
„Piața imobiliară din România nu are în prezent un obiectiv național clar privind construcția de locuințe”, spune Ciorei direct. Alte state europene au astfel de obiective, iar coordonarea și predictibilitatea fac diferența. În discuțiile din piață apar frecvent câteva teme: simplificarea procesului de autorizare — aici există deja pași concreți, precum legea avizării tacite, intrată în vigoare în februarie, care vizează reducerea blocajelor. Apoi dezvoltarea locuințelor sociale integrată în structura existentă a orașelor, „pentru a evita izolarea anumitor categorii de populație.” Și monitorizarea segmentului de chirii, inclusiv cele pe termen scurt. „România nu se confruntă cu nivelul de presiune observat în Barcelona sau Amsterdam, dar monitorizarea pieței este importantă pentru a anticipa eventuale dezechilibre”, adaugă reprezentanta Storia.
Ca raport oportunități versus provocări, cum stă piața imobiliară din România?
Ciorei prezintă tabloul complet. Prețurile cresc cu 73% în medie în principalele 10 orașe între 2019 și 2025 — 70% în București, iar în Brașov sau Sibiu s-au dublat. „Dar spre deosebire de alte state europene, salariile medii nete cresc în același interval cu aproximativ 75%, deci la limită au ținut pasul cu piața”, explică reprezentanta Storia. Presiunea există totuși: 27% dintre cumpărătorii din 2025 spun că au fost afectați de creșterea ratelor la credite, 15% renunță la planurile inițiale din cauza scumpirii locuințelor vechi, iar 12% întâmpină dificultăți din cauza majorării TVA. Concluzia Storia: piața românească nu a ajuns la nivelul de tensiune din marile orașe europene, „ceea ce indică faptul că există spațiu de ajustare înainte ca aceste presiuni să devină structurale. Încă este loc la noi.”