- În martie sunt emise 3095 autorizații rezidențiale, +18,3% față de februarie.
- Suprafața autorizată pentru locuințe crește cu 18,4%.
- 69,4% din autorizații sunt în zona rurală.
- Cele mai mari creșteri: Sud-Muntenia (+157) și Nord-Est (+134).
- Cele nerezidențiale cresc cu 7,1%, dar suprafața scade cu 13,3%.
- T1/2025: Autorizațiile rezidențiale au +2,8% față de T1/2024.
- Față de martie 2024: +1,9% autorizații rezidențiale, -9% nerezidențiale.
- Regiunile Vest și Centru înregistrează scăderi la nerezidențial.
- București-Ilfov crește la ambele categorii, dar ușor.
În luna martie 2025, piața construcțiilor pare că dă semne de revenire.. pe hârtie. Sunt eliberate peste 3.000 de autorizații pentru clădiri rezidențiale, cu 18% mai multe decât în februarie și aproape 2% peste nivelul din martie anul trecut. Creșterea e vizibilă mai ales în zona rurală, care atrage peste două treimi din autorizații.
Dar în oglindă, autorizațiile pentru clădiri nerezidențiale scad, iar suprafețele utile se comprimă cu peste 25% față de anul trecut. Ce înseamnă toate aceste cifre? Sunt semnale reale de activare a sectorului, sau doar un efect de primăvară fără continuitate?
Ce spune Laurențiu Plosceanu, președinte, ARACO, pentru Aleph Business?
Ce urmează pentru construcții? Care sunt perspectivele în acest an, în contextul instabilității economice și politice?
„Aș vrea să nu uităm că anul trecut, imediat după ce noul Guvern a fost instalat, au fost luate o serie de măsuri în planul fiscal, cu un impact direct negativ asupra sectorului de construcții. Ori anul acesta, constructorii vor fi obligați să preia, să internalizeze efectele negative ale acestor măsuri guvernamentale, ori, din această perspectivă, profitabilitățile pe care le estimăm vor fi mult inferioare celor din anul precedent.
Pe de altă parte, observăm, există o dorință politică de a promite proiecte și continuarea anumitor finanțări. Este extraordinar de important să reușim să consumăm banii comunitar puși la dispoziție, dar pe de altă parte, observăm în piață că licitațiile conduc către un anumit grup de companii, fie interne, fie din exteriorul Europei, care câștigă în true form consolidată aceste proiecte.
Dacă ne uităm pe zona proiectelor de infrastructură, vom vedea foarte multe prezențe din Turcia, de asemenea, dacă ne uităm pe zona proiectelor utilitare, vedem un anumit grup de companii din România, ceea ce arată că, din punct de vedere politic, dialogul normal care ar trebui să existe între patronate, sindicate și Guvern, pe de o parte, și investitorii care gestionează banii publici, nu reușește să atingă acel nivel de echilibru pe care practicile europene îl solicită.
Din această perspectivă, anul 2025 este un an cu mari îngrijorări pentru constructori și din perspectiva continuării proiectelor deja începute, pentru că observați în anumite modificări în plan comunitar, pe politici, macro, și dacă ne gândim la cele 800 de miliarde de euro pe care Comisia le caută pentru a genera un program de consolidare din perspectiva securității mililitare a Europei, cu siguranță banii aceștia vor fi luați din alte programe, ceea ce înseamnă că generozitatea programelor europene cu care ne-am confruntat în ultimii ani, nu se va putea menține în viitorul imediat”, spune el.
Care sunt blocajele reale pentru companiile din construcții în acest moment? Există semnale din partea statului pentru reluarea proiectelor mari de infrastructură sau locuințe publice?
„Dacă vorbim de blocaje, în primul rând trebuie să admitem și să înțelegem faptul că formulele de decontare cu escaladări de prețuri pe inflație accelerată nu funcționează într-o manieră echilibrată, care să permită protejarea legitimă a intereselor constructorilor. Pe de altă parte, lanțurile de aprovizionare în condițiile reașezării intereselor geopolitice în zonă duc la întârzieri în aprovizionare și la prețuri majorate, inclusiv prețul energiei și, dacă vreți, efectele blackout-ului recent din peninsula Iberică vor continua să genereze piedici, obstacole, suplimentare pentru aprovizionările din sectorul de construcții.
De asemenea, relațiile care sunt în legislația actuală în materie de garanții de bună execuție și alte garanții pentru proiectele din România arată o discrepanță și o neînțelegere a fenomenului. Noi, de regulă, punem garanții de bune execuție de 10% din valoarea contractelor, dar dacă ne uităm în realitate ce sume se utilizează din aceste garanții pentru eventualele reparații care sunt necesare, o să vedem că există o supradimensionare nenecesară acestor garanții, din care, sigur că gestiunea banilor fiind la bănci cineva are de câștigat, dar nicidecum constructorul care nu se poate bucura de un cashflow rezonabil pe proiecte. Va fi nevoie în perioada care urmează de avansuri consolidate și de o altă manieră, de o manieră bunătățită de colaborare între beneficiar și constructor, pentru că dacă nu câștigă împreună și beneficiarul și constructorul din acest proiect, lucrurile nu vor putea fi rezonabil finalizate”, adaugă el.
Ce oportunități vedeți în 2025 pentru sectorul construcțiilor, în ciuda contextului volatil din punct de vedere politic și economic?
„Trebuie să fim inteligenți atât noi cei din sector cât și beneficiarii și chiar și dirigenții politici ai programelor de investiții, să continuăm să utilizăm banii disponibili din programele europene. Cred că ne putem uita cu mai multă inteligență asupra pachetului de finanțare pentru Balcanii din Vest, unde am putea lua în considerare o implicare a firmelor românești din partea legată cu firme europene și cu firme locale din Serbia, din Bosnia sau din Muntenegru, ca să dau câteva exemple.
Nu în ultimul rând, cred că ar trebui să fim mult mai aplecați în viitor pe ceea ce înseamnă proiectul celor trei mări Intermarium. Vedeți că în Polonia a avut recent o nouă întâlnire, o reuniune pe această temă. Intermarium vine cu programe de dezvoltare de infrastructură foarte importante și foarte promițătoare, dar aș vrea să punctez ceva în mod delicat. Ținta pentru anii care urmează nu va fi legată de reconstrucția Ucrainei, pentru că modul în care partea română va fi implicată acolo, probabil, va trebui să fie creionată cu multă diplomație și șansele sunt mici.
Dar credem că o zonă foarte importantă și pentru autorități și pentru constructori va fi cea legată de gestionarea și consolidarea infrastructurii critice. Fie că discutăm de partea de alimentare cu energie, fie că discutăm de producere de energie, fie că discutăm de infrastructură duală, cu destinație militară și cu destinație civilă, sunt multe elemente de infrastructură critică unde vor trebui investiți bani pentru upgradearea nivelului tehnic al acestei infrastructuri”, conchide el.