- Dezbaterea cu privire la repatrierea rezervelor de aur ale Germaniei și Italiei din New York câștigă teren în contextul tensiunilor geopolitice și al politicilor imprevizibile ale SUA, scrie FT.
- O parte semnificativă din aurul celor două țări este depozitată în seifurile Rezervei Federale americane, iar temerile legate de securitatea acestuia cresc în Europa.
- Susținerea politică pentru readucerea aurului pe teritoriul național este tot mai puternică.
Într-un climat global marcat de tensiuni geopolitice și declarații controversate ale președintelui american Donald Trump, în Europa se intensifică dezbaterea cu privire la necesitatea repatrierii rezervelor de aur păstrate în Statele Unite. În special Germania și Italia, care dețin cantități importante de aur depozitate în seifurile Rezervei Federale din New York, analizează oportunitatea aducerii acestora pe teritoriul național, scrie FT.
Cum arată distribuția rezervelor de aur ale Germaniei și Italiei?
Conform datelor World Gold Council, Germania și Italia ocupă pozițiile a doua și a treia la nivel mondial în ceea ce privește rezervele naționale de aur, cu 3.352, respectiv 2.452 tone.
O parte considerabilă a acestui aur – mai mult de o treime – este păstrată în SUA, iar valoarea totală a acestei rezerve depozitate în New York depășește 245 de miliarde de dolari.
Această practică are rădăcini istorice, dar reflectă și poziția New York-ului ca un important centru financiar și de tranzacționare a aurului.
Care sunt motivațiile și temerile legate de securitatea aurului în străinătate?
Pe fondul instabilității globale și al politicilor imprevizibile din SUA, în special în perioada Trump, există temeri legate de controlul politic asupra politicilor monetare americane.
Trump sugerează posibilitatea unor intervenții forțate asupra dobânzilor, ceea ce alimentează neliniștea cu privire la securitatea aurului depozitat în New York.
Care sunt presiunile pentru repatriere?
În Germania, ideea repatrierii aurului beneficiază de susținere bipartisană. Peter Gauweiler, fost parlamentar conservator, subliniază necesitatea de a nu face compromisuri cu privire la securitatea aurului național și afirmă că stabilitatea globală scade semnificativ în ultimul deceniu.
În plus, Asociația Europeană a Contribuabililor cere oficial ministerelor de finanțe și băncilor centrale din Germania și Italia să reevalueze dependența față de Rezerva Federală ca depozitar extern.
Ce urmează?
Apelurile tot mai frecvente pentru repatrierea aurului indică o posibilă schimbare de paradigmă în modul în care Europa își gestionează încrederea în partenerii internaționali tradiționali.
Rămâne deschisă întrebarea dacă acest context conduce în viitorul apropiat la un transfer masiv al rezervelor de aur din Manhattan către capitale europene precum Frankfurt sau Roma.