- Ursula Von der Leyen îi cere lui Trump amânarea tarifelor până în 9 iulie.
- Ursula: UE și SUA au cea mai importantă și strânsă relație comercială.
- Trump acceptă propunerea Ursulei de amânare a tarifelor de 50%.
- Trump impune inițial 20% apoi reduce la 10%, iar acum vrea 50% de la UE.
Trump amână tarifele de 50% asupra statelor din UE până pe 9 iulie. Decizia vine ca răspuns la cererea Ursulei Von der Leyen care spune că are nevoie de acest termen pentru „a ajunge la un acord bun.”
„Uniunea Europeană și Statele Unite au cea mai importantă și strânsă relație comercială din lume. Europa este pregătită să avanseze rapid și decisiv în discuții”, adaugă ea pe X.
Trump spune că e de acord cu această abordare și că este privilegiul său de a lua această decizie.
Ce spune Alexandru Georgescu, expert în relații internaționale?
„În primul rând, nivelul acestor tarife este arbitrar, este calibrat, de fapt, pentru așteptările publicului, nu neapărat după o anumită formulă sau în legătură cu un anumit deziderat legat, spre exemplu, de maximizarea veniturilor din tarifarea acestor importuri sau tarifarea exporturilor europene. În primul rând, este aspectul acesta de negociere. Trebuie să ne gândim care este faza în care se află negocierile acum. Este faza inițială, faza în care faci toate cererile nerezonabile și, prin urmare, este și faza în care trebuie să aduci și foarte mult ceea ce americanii ar numi leverage sau foarte multă presiune. Această fază a negocierilor este sortită eșecului și Trump doar joacă tare.
De ce? Pentru că americanii au niște cereri nerezonabile. Ei le-au menționat deja și în spațiul public și reflectă nu doar dorința de a avea o poziție de deschidere a negocierilor foarte puternică, dar, inclusiv o nouă perspectivă asupra relațiilor comerciale care nu este acceptabilă pentru europeni. În primul rând, ideea că barierele netarifare ale europenilor sunt strict protecționiste și nu reflectă anumite preferințe culturale sau politice. Ne referim aici la barierele în calea exporturilor americane de produse agricole modificate genetic sau bariere în calea exporturilor de vită americană tratate cu foarte multe antibiotice. Americanii au zis și, de fapt, inclusiv reprezentatul comercial american a zis că consumatorii ar trebui să fie cei care să aleagă, nu liderii europeni sau autoritățile Comisia Europeană.
Apoi, vedem același lucru și cu mașinile. În ideea că americanii sunt afectați pentru că exportul nu doar mașinilor tipice pe care le vedem, dar exportul și coloșilor americani pe care îi vezi acolo dar nu prea îi vezi în Europa pentru că, în mare, sunt interziși de regulile legate de siguranța pietonilor și siguranța circulației și acestea sunt restricții nerezonabile. Și cea mai mare restricție nerezonabilă, inclusiv din perspectiva europenilor, ei nu pot accepta acest lucru, este ideea că taxa pe valoare adăugată ar fi o barieră tarifară și ar fi legitimă deși afectează inclusiv produsele din Uniunea Europeană, nu doar produsele de import și reprezintă un mijloc extraordinar de important de finanțare a activităților statelor europene.
Deci, în niciun caz nu ar putea europenii să le elimine. Și, practic, aceste puncte de disensiune împiedică negocierile să avanseze, cel puțin în faza aceasta, și americanii simt nevoia să joace tare. Mai este o explicație aici și explicația aceasta este legată de felul în care Donald Trump a zis până acum că el caută să genereze un anumit nivel de haos și a confirmat și J.D. Vance acest lucru pentru a modifica comportamentul companiilor.
Ei vor ca companiile, în momentul în care se gândesc aș dori să deservesc mai mult piața americană, trebuie să-mi deschid o fabrică undeva. Unde să o deschid? Să o deschid în Germania? Să o deschid în Spania? Să o deschid în Maroc? Să o deschid în Vietnam? Hai mai bine să o deschid în America, pentru că am atâtea incertitudini legate de felul în care Donald Trump schimba aceste bariere tarifare de pe o zi pe alta încât mai bine aș fi prezent acolo. Mulți ar spune că acest lucru este ilegitim și în sine este o chestiune negativă pentru consumatorii americani și pentru companii.
Dar ei caută să modifice comportamentul companiilor, atât în linie cu mișcarea lor ideologică care prespune reindustrializarea și ar spune că inclusiv democrații vor adopta această idee. Asistăm la o schimbare de paradigmă la nivel american. Dar, în același timp, vorbim de nevoia de a avea totuși pârghii asupra acestor companii pentru că americanii nu sunt precum chinezii care pot negocia direct cu companiile și să le indice ce ar trebui să facă. Și, în acest sens, ei au nevoie să genereze alte pârghii. Deci, așa văd aceste mișcări.
În primul rând, trebuie să ne punem problema care este capacitatea de substituție importurilor pe care o au americanii. Aceasta este o taxă pe care o vor plăti consumatorii americani. Americanii, leadership-ul american, speră că o parte din costurile acestor tarife vor fi absorbite, de fapt, de către marja de profit a companiilor care vor dori să nu piardă cotă de piață.
Dar, întrebarea este, în ce măsură pot americanii să substituie aceste importuri interne sau dintr-o altă țară, dintr-o altă regiune, care nu are acele bariere încă. Și, practic, s-ar putea să asistăm clar la niște reacții majore în piață, la pierderi de cotă de piață în Statele Unite ale Americii și la reducerea de cotelor de profit. În același timp, noi ar trebui să ne temem, de fapt, și oricum, acest lucru este important în condițiile în care Statele Unite ale Americii sunt una dintre cele doar trei țări dezvoltate cu care România are surplus comercial, celelalte fiind Marea Britanie și Franța. Dar, în același timp, trebuie să ne gândim și la măsurile de retorsiune europene care, practic, vor fi un răspuns politic inevitabil și care vor afecta consumatorii europeni. Precum și riscul de escaladare.
Dacă europenii vor spune, gata, de acum încolo voi aveți oricum un surplus extraordinar în termen de servicii, zona voastră de tech este enorm de importantă și-a marginalizat-o pe cea europeană, vom aplica și protecționism și, în același timp, vom supraimpozita toate aceste companii de tehnologie ca să vedeți că și noi vorbim serios. Și, în acest context, nu știm unde se va încheia escaladarea aceasta comercială. Dar, fundamental, pe termen lung, eu consider că americanii au nevoie de Europa, acesta este un joc pe care îl joacă și trebuie să pară credibil, dar ei au nevoie de Europa ca multiplicator economic și tehnologic în competiția lor cu China. Adică, firmele europene să poată să se ducă în Statele Unite ale Americii, start-up-urile europene să exporte tehnologia, ei să poată prelua tehnologie de aici și să aibă acces la piețele europene, așa că există o limită la cât pot juca aceste jocuri.
În niciun caz nu cred că vor pleca companiile americane. Ele își pot reajusta, spre exemplu, anumite aspecte legate de prezență de producție, dar, în niciun caz, nu cred că pot pleca. Și să nu uităm că, inclusiv, companiile americane au pârghii mari politice. Cum ar fi, și e unul dintre motivele pentru care Trump a renunțat destul de rapid la primele sale amenințări, cum ar fi dacă ar veni companiile americane la el și ar spune, știi, vom finanța nu doar rivalii tăi democrați, noi oricum finanțăm ambele partide, dar vom finanța rivalii din interiorul Partidului Republican, ai oamenilor care își sunt ție aliați și vom submina sprijinul tău în interiorul Partidului când vor veni alegerile primare statale în următorii doi ani, sau alegerile la nivel de guvernator. Și tu, dacă vei susține pe cineva, noi vom susține pe altcineva, dar din interiorul aceluiași partid. E și acesta un aspect.
Și să nu uităm că un alt motiv pentru care Donald Trump a fost mai atent în fază inițială și nu a jucat atât de tare, deși nu ni s-a părut așa, a fost și faptul că, contrar așteptărilor legate de ultimele decenii, în momentul în care a apărut această incertitudine economică, în loc să scadă dobânziile americane pentru viitoarea refinanțare de șase trilioane de dolari pe care trebuie să o facă la datoria națională, dobânziile americane au crescut. Adică, nu mai există efectul acesta că în vreme de probleme economice, dobânziile americane scad pentru că toată lumea caut activul fără risc, adică obligațiunile americane. Și în acest sens, având în vedere și nevoile de refinanțare americane, s-ar putea ca, pentru prima oară, în ultimii 20 de ani, americanii să aibă probleme foarte mari dacă își autodetonează economia cum pare că vrea Trump”, spune el.