- Gavrilă, RWEA: Borna de preț pentru energia eoliană este de 70 €/MWh.
- Până la finalul anului, se estimează instalarea a 300 MW.
- România va ajunge la 7.000 MW energie eoliană până în 2030.
- Gavrilă, RWEA: În prezent se construiesc aproape 500 MW.
- Sunt planificate 2.000 MW pe baza unei scheme CFD.
- Peste 80% din membrii RWEA lucrează la proiecte de co-locare a bateriilor.
- Industria eoliană se confruntă cu taxe mari și imprevizibile.
- Primele turbine eoliene offshore în Marea Neagră sunt așteptate în 2032.
- Între 2025 și 2030 vor fi instalați cel puțin 4 GW de energie eoliană.
- Statul face primii pași spre parcuri eoline offshore în Marea Neagră.
- Statul vrea să identifice perimetrele în care pot fi instalate parcuri.
- Ministerul Energiei caută companii și experți pentru studiu.
- Expresiile de interes pot fi transmise până în 10 iunie.
- Obiectiv: să dezvolte cel puțin 3 GW până în 2035.
- Studiul va analiza potențialul eolian din Marea Neagră.
- Burduja: Studiul va oferi investitorilor o viziune clară.
- Burduja: Prea puțin am valorificat Marea Neagră până acum.
Liviu Gavrilă, vicepreședinte al Asociației pentru Energie Eoliană din România, spune că pentru industria eoliană din România, borna de preț pentru energia eoliană este de 70 de euro/MegaWați oră, un nivel considerat justificat în contextul actual al pieței și al evoluției consumului de energie.
În 2025, se estimează că vor fi instalați 300 MegaWați de noi capacități eoliene, iar până în 2030, România va ajunge la 7.000 MegaWați din energie eoliană.
Ce ne lipsește? Un cadru stabil de reglementare și o infrastructură de rețea capabilă să susțină acest tip de energie regenerabilă, spune el.
De asemenea, sunt așteptate investiții majore în stocarea energiei, în special prin baterii, pentru a gestiona eficient fluctuațiile de producție.
În ceea ce privește viitorul industriei, România ar putea instala minim 4 GigaWați de capacități noi între 2025 și 2030, cu condiția ca problemele de reglementare și conectare la rețea să fie rezolvate. Merg la Liviu Gavrilă, vicepreședintele Asociației Române a Energiei Eoliene
Ce spune Liviu Gavrilă, vicepreședinte, Asociația Română a Energiei Eoliene?
„Impactul ar trebui să fie unul pozitiv. De fapt, din discuțiile pe care le avem cu reglementatorul în acest moment, încearcă să rezolve multe inadvertențe pe care în toți acești ani noi le-am semnalat. Deci ne așteptăm ca impactul să fie unul pozitiv.
Ce ne așteptăm însă să se întâmple, pentru că este, din păcate, dovedit în toți acești ani, este o continuă schimbare a ceea ce noi agreem principial, a ceea ce știm că trebuie făcut, și ulterior venim cu fel și fel de reglementări secundare care vin să aducă fel și fel de nuanțe care aduc impredictibilitate. Și asta se traduce în schimbarea unor fundamente ale investiției și ceea ce duce într-un final ca investitorii să fie reticenți în a-și asuma anumite riscuri de impredictibilitate.
Și aș mai face o mențiune pentru că și încerc să fiu cât mai cu un limbaj mai puțin investițional. Practic orice fel de risc, orice fel de element de impredictibilitate se transpune într-un cost suplimentar pentru un investitor. Acest lucru înseamnă că dacă noi intervenim pe zona de reglementare și modificăm foarte des, face ca un investitor să trebuiască să plătească mai mult pentru că este expus la mai multe riscuri. Și lucrurile într-o piață europeană în care avem o competiție pentru astfel de proiecte, ne face să ne clasăm din păcate într-un clasament într-o zonă mai jos din punctul de vedere al atractivității.
Dar, repet, în acest moment, atât la nivel de minister cât și la nivel de autoritate de reglementare, sunt cunoscute toate elementele pe care industria eoliană, să zic așa, le are ca și provocări și noi sperăm că tot ceea ce urmează în lunile următoare să fie îmbunătățite. Atenție că în zona de rețea, și cu asta închid acest expozițiu pentru că subiectul este foarte complex, ne așteptăm la două mari schimbări. Practic începând cu 1 ianuarie 2026 ar trebui să avem o schimbare fundamentală și anume licitația de capacități comparativ cu procedura actuală de conectare la rețea. Dar și între timp, o schimbare anunțată deja la nivel de reglementare în care, deja celebrul aviz tehnic de racordare, o tehnicalitate care un pas formal în procedura de racordare s-ar putea să dispară și de la momentul la care noi facem un studiu de soluție și mergem cu el în avizare, deja să știm încă de la început care sunt condițiile și deja să semnăm un contract de racordare.
Stocarea este în acest moment ceea ce noi numim regina balului, adică majoritatea, da o majoritate covârșitoare a membrilor noștri, cum am spus, au proiecte de stocare în diverse stadii de dezvoltare, proiectare, unii dintre ei chiar începând să le construiască. Evoluția pieței și vedeți, dacă cine este curios să intre pe site-urile de specialitate să vadă prețul orar al energiei, împinge fiecare dintre producători să încerce să-și maximizeze niște venituri, care înseamnă distribuirea energiei în anumite intervale unde prețul este unul mai atractiv. Ori vântul bate când bate, ceea ce noi nu putem controla. Acest lucru înseamnă că va trebui cumva să reușim să stocăm această energie.
Ne bucurăm că în acest moment evoluțiile tehnice și tot ceea ce înseamnă progresul pe care îl registrăm în piață, ne aduce în sfârșit în a discuta despre aceste proiecte să fie bancabile, să aibă sens economic și noi ne așteptăm la proiecte de ordinul sutelor de megawati în perioada următoare, iar începând în 2-3 ani de zile, credem că la nivel de energie eoliană vom avea cel puțin 1,5 spre 2 gigawati o oră de stocare colocate, adică baterii sau sisteme de stocare care sunt racordate la instalația unui parc eolian.
Cred că o singură măsură este să nu mai luăm alte măsuri. Încă o dată, proiectele eoliene sunt proiecte investiționale uriașe, vorbind de ordinul zecilor, sutelor de milioane de euro, fiecare dintre aceste proiecte. Aceste proiecte se recuperează într-o perioadă lungă de timp, ceea ce înseamnă că e nevoie de o predictibilitate și de o stabilitate de reglementare și legislativ. Ceea ce, din punct de vedere al investițiilor în energie eoliană, este temerea cea mai mare, este o schimbare și o evoluție permanentă a cadrului de reglementare sau a elementelor de fiscalitate.
Noi ne dorim, pentru că piața se adaptează, soluții există, să nu venim mereu cu fel și fel de taxe, fel și fel de idei noi de reglementare, chiar dacă unele dintre ele pot fi justificate de intenții bune, de corecție a anumitor inadvertențe, din păcate ele tot timpul vin cu un grad suficient de elemente imprevizibile sau care nu au putut fi prevăzute, care aduc din nou riscuri, din nou costuri suplimentare, care, de multe ori pun investitorii în situația de a-și recapitaliza investițiile respective.
Deci, stabilitatea de reglementare este, să zic, dezideratul cel mai mare, alături, bineînțeles, de o rețea în care sperăm noi să se investească din ce în ce mai mult, care să fie capabilă să absorbe toată această energie. Cam astea ar fi, să zic, primele două și cele mai importante elemente în zona de energie eoliană”, spune el.