- Dan Andronic: Agricultura din România e campioana paradoxurilor
- Dan Andronic: România nu e săracă, ci prost administrată
- Dan Andronic: Resursele sunt capturate, iar potențialul e neexploatat
România nu e săracă, ci prost administrată. Resursele sunt capturate, iar potențialul rămâne neexploatat, spune Dan Andronic.
Agricultura ilustrează cel mai bine paradoxul: 21% din populație lucrează pământul (vs. media UE sub 4%), deținem o treime din fermele Uniunii (3 milioane), dar producția valorează doar 20 mld. euro (locul 7 UE).
Deficit comercial agroalimentar din 2025 este de aproximativ 4 mld. euro.
Polonia, în schimb, a încheiat 2025 cu excedent de peste 18 mld. euro.
La energie, producem ieftin (hidro, nuclear, gaz), dar în iulie 2025 prețul a ajuns la 0,47 euro/kWh – de 4 ori mai mare decât în Ungaria/Bulgaria raportat la puterea de cumpărare.
Statul încadrează jumătate din factură prin tarife și accize.
Turismul scade constant, avem doar 20-25% turiști străini, față de 60-70% în Bulgaria, care încasează 8-9 mld. euro anual.
De ce produce România ieftin, dar plătește scump energia, raportat la puterea de cumpărare?
Ce spune Cristian Hostiuc, director-editorial, ZF, pentru Aleph Business?
El spune că problema pornește din producție, pentru că România scoate în ultimii 20 de ani din sistem energie „în bandă”, adică acea energie „24 din 24”. El explică faptul că România lasă să intre mai multă energie eoliană și solară, care este ieftină, dar depinde de vânt și soare. În momentele cu soare și vânt, România exportă energie ieftină, pentru că piața internă este „full”, iar seara sau când nu bate vântul și nu este soare, România ajunge să importe energie scumpă. Hostiuc spune că soluția este energie în bandă și că, pe lângă componenta de producție, există și problema taxelor și impozitelor, care ajung să reprezinte „chiar jumătate” din prețul final, la care se adaugă și taxa pe carbon.
De ce importă România produse alimentare de circa 4 mld. euro, deși exportă masiv producție agricolă?
Cristian Hostiuc spune că „grânarul Europei” înseamnă, în practică, export de producție primară: grâu, floarea-soarelui, porumb, rapiță. El explică faptul că România nu are suficientă prelucrare internă, iar marii fermieri vând grâul către traderi sau către piețe externe și lasă „pastele” sau „biscuiții” altora. Hostiuc spune că politicile europene și naționale favorizează producția primară, inclusiv prin subvenții, în timp ce România nu favorizează prin taxare producția cu valoare adăugată, precum procesarea alimentară. El compară cu Polonia și spune că acolo este susținută și producția cu valoare adăugată mare, exemplificând cu „borcanul de gem” care ajunge să vină din Polonia.
Ce schimbare prioritară ar reduce risipa și ar pune statul pe logica de valoare adăugată?
Cristian Hostiuc spune că statul român nu se schimbă „peste noapte” și că schimbările apar fie în criză, fie prin politici economice inteligente care susțin activitățile cu valoare adăugată. El afirmă că, în agricultură, susținerea rămâne în principal pe producția primară, iar susținerea reală pentru produse procesate este mai degrabă declarativă. Hostiuc spune că o direcție ar fi ca România să folosească mai bine fondurile europene pentru a susține valoarea adăugată, adică să sprijine procesarea, nu doar producția primară. El dă exemple de obiective: să susții producția de conserve sau compoturi, nu doar recoltarea de mere. Hostiuc concluzionează că România nu este pregătită și că, în primul rând, nivelul politic nu este pregătit, iar schimbarea este „treaba următoarelor generații”.