Când devine România hub de cercetare? Radu Mustață, chief commercial officer, Marsh McLennan Romania: România, în momentul acesta, este un mediu favorabil investițiilor străine directe pentru că oferă multe avantaje investițiilor, de natura unei energii curate, sustenabile și cu perspective de dezvoltare

• Mustață, Marsh: România poate deveni hub regional pentru centre de date.
• Investitorii vin doar dacă infrastructura energetică e stabilă.
• Piața de energie din România are încă disfuncționalități majore.
• În 2024 se adaugă 1.919 MW în producția de energie.
• În 2025, pot intra în funcțiune 2.854 MW noi, record după 1995.
• Centrele de date apar odată cu creșterea capacității de producție.
• Specialiștii văd un avans clar în digitalizarea energetică.

România poate deveni noul Silicon Valley din estul Europei, cel puțin pentru centrele de date. Este concluzia lui Radu Mustaţă, energy AND power development leader, Marsh, CEE Central, speaker în cadrul ZF Power Summit 2025. Cu o piață de energie încă disfuncțională, dar cu un val de investiții în regenerabile care promite peste 2.800 MW în 2025, țara noastră începe să devină atractivă pentru marii jucători din tech. Iar centrele de date, odată considerate prea consumatoare pentru infrastructura locală, devin din ce în ce mai probabile. Un singur lucru le lipsește investitorilor: încrederea că România își duce planurile la capăt.

Ce spune Radu Mustață, chief commercial officer, Marsh McLennan Romania, pentru Aleph Business?

Ce are România de oferit în acest moment pentru investitorii din tech? Cât de aproape suntem de o explozie a centrelor de date?

„România, în momentul acesta, este un mediu favorabil investițiilor străine directe pentru că oferă multe avantaje investițiilor, de natura unei energii curate, sustenabile și cu perspective de dezvoltare. Însă pentru a reveni la întrebarea dvs. sau la tema discuției de ce trebuie să facă România pentru a ajunge un hub regional pentru centrele de date, cred că e nevoie de dezvoltarea infrastructurii energetice. Încă nu suntem în punctul în care ar trebui să fim. Trebuie să fie mai multe investiții în modernizarea și extinderea rețele electrice pentru a asigura o fiabilitate mai mare și o stabilitate mai mare.

Îmbunătățirea liniilor de transmisie și a substațiilor este esențială și este un program amplu de investiții la momentul acesta în transelectrica în acest scop. Este nevoie de dezvoltarea de mai multe surse de producție din energie curată în bandă și predictibilă, care acestea pot fi de tipul reactoarelor nucleare de dimensiuni mari sau medii modulare din programul nuclear românesc, dar și producție de energie regenerabilă de tipul proiectelor fotovoltaice și hidroenergetice.

România are un potențial semnificativ în aceste domenii și însăși schema de sprijin lansată de Ministerul Energiei în 2024 intitulată Contractul pentru Diferență, are în scop sprijinirea dezvoltării de capacități de producție de energie regenerabilă eoliană și solară de 3 GW în 2025, iar în 2024 a finanțat deja 2 GW de energie. Mai avem nevoie de un cadru de reglementare care să ofere politici și stimulente favorabile pentru investitorii locali și străini în sectorul centrelor de date cum ar fi facilitățile fiscale sau subvenții sau scheme de sprijin sau altele similare. Și tot în categoria cadrului de reglementare intră și procesul de autorizare care ar trebui simplificat”, spune el.

„Sunt mult prea multe hățișuri în dezvoltarea unui centru de date și a oricărei altfel de construcții iar pentru construirea și operarea de centre de date și atragea de investitori, în special străini, cadrul de reglementare în vederea autorizării ar trebui simplificat. Este nevoie de asemenea de internet de mare viteză și aici trebuie să asigurăm o infrastructură de telecomunicații robustă, esențială și tot la categoria conectivitate intră și conectivitatea internațională asigurată prin cabluri submarine, fibroă optică sau rețele de tranzit. România trebuind să fie poziționată inclusiv ca hub de tranzit de date, nu doar de centru de date.

Orice investitor care dorește să dezvolte un centru de date într-o țară se uită inclusiv la posibilitatea de a exporta datele, nu doar de a le stoca. România oferă și posibilitatea unei piețe a muncii care poate fi specializată și calificată prin investiții în programe de educație și formare în IT. Avem o comunitate de IT semnificativă și robustă, dar putem să o creștem în continuare, inclusiv în domeniul ingineriei și managementului de date. Este esențială colaborarea cu universități și școli tehnice pentru a asigura și a alinia curiccula la nevoile industriei. Este nevoie de soluții de răcire și aici, apropo de întrebarea ce oferă România, România oferă un cadru hidrografic semnificativ.

Avem nevoie de soluții inovatoare de răcire care reduc consumul de energie prin răcirea cu lichid, și aici potențialul hidrografic al țării este esențial, și prin utilizarea temperaturilor ambientale. Nu în ultimul rând avem nevoie de soluții de securitate și rezidență cibernetică pentru a proteja datele și construi încredere pentru clienții potențial, cu atât mai mult cu cât acest Silicon Valley pe care îl vedem crește, inclusiv datorită presiunilor de dezvoltare în zona de apărare și cheltuielor de defense pe care toate guvernele lumii le fac în această perioadă. Centrele de date sunt esențiale într-o strategie de defense.

Este nevoie și de planuri de recuperare în caz de dezastru și continuitatea afacerii pentru a asigura reziliența operațională și de un parteneriat public-privat funcțional care să asigure colaborarea între guvern și sectorul privat pentru finanțarea și dezvoltarea de astfel de centre de date. În sumar aș vrea să spun că România este un mediu atractiv pentru tot ce înseamnă investiții la ora aceasta în România. Avem încă de lucru, nu suntem acolo și mai avem multe de făcut, dar eu cred în potențialul acestei țări și în posibilitatea noastră de a fi un Silicon Valley în EU”, adaugă el.

Ce poate face statul pentru a accelera acest ecosistem?

„Statul, pe lângă reglementarea de care se face responsabil, trebuie să fie capabil să răspundă unor întrebări esențiale ale investitorilor și anume, predictibilitatea pe termen lung. Nimeni nu poate să investească într-o piață nefuncțională și nimeni nu investește într-o geografie nouă pe termen scurt. Toată lumea urmărește randamentul risk-free, dar într-un mediu controlat de riscuri.

România se află în proximitatea unui război, la granița noastră, în speranța că acesta se va încheia curând. Este esențială poziționarea noastră strategică și cum ieșim din acest război, cum putem capitaliza din această oportunitate care se deschide la granița noastră. Întotdeauna și pe toată durata războiului din Ucraina, România a fost privită de către investitorii internaționali ca fiind un mediu de investiții stabil și sigur, garantat din punct de vedere al securității. Dar istoria recentă ne arată că expunerea la riscuri cibernetice și îngerința altelor state în sistemul politic românesc nu mai sunt lucruri de joacă.

Trebuie să fim foarte seriosi și în mod clar, orice investitor în momentul în care își face un due diligence pe o piață ca România se uită la stabilitatea mediului politic, la garanția securității, se uită la accesul la piața muncii, se uită la posibilitățile de finanțare, se uită la tot ce înseamnă infrastructura energetică din țară și, nu în ultimul rând, există investitori care privesc sustenabilitatea ca un aspect esențial în investițiile lor”, spune el.

„Știm cu toții de ISG. ISG, la ora actuală, a devenit nu doar un acronim, dar a devenit o principală piedică în finanțarea unor proiecte nesustenabile. Deci atâta timp cât un investitor nu poate garanta unui finanțator, unei bănci sau unui consorțiu de bănci, că investiția sa este sustenabilă și curată, nu poate avea acces la finanțare. Deci statul trebuie să urmărească implementarea strategiei energetice pe care a lansat-o și în dezbatere publică și în implementare, să urmărească realizarea și managementul proiectelor de mari dimensiuni la care s-a angajat această țară.

Vorbesc de programul nuclear al țării, vorbesc de proiectele și investițiile din Marea Neagră, vorbesc de schemele de sprijin de tipul contractul pentru diferență care trebuie să garanteze venitorile producătorului pe 15 ani de zile. Toate aceste angajamente pe care statul le-a făcut către mediul privat trebuie să fie dusă la bun sfârșit și prin parteneriatul public-privat. Eu cred că ministerele de resort pot atrage specialiști din mediul privat, competenți și cu acces la informație, care pot ajuta în realizarea obiectivelor ministerelor și a strategiilor și politicilor guvernamentale. Nu este doar apanajul mediului politic, este și dorința de implicare a mediului privat în susținerea acestor politice”, adaugă el.