- Băncile centrale achizitionează aproximativ 700 de tone de aur în 2024, și-l consolidează ca un activ sigur în fața instabilității economice.
- Estimările Goldman Sachs și UBS plasează prețul aurului între 2.950 și 3.000 de dolari pe uncie, datorită cererii ridicate și tensiunilor economice globale.
- Google arată o preocupare sporită pentru aur și metodele de investiție eficiente, ce arată dorința de diversificare și protecție financiară.
Aurul continuă să atragă atenția românilor și a băncilor centrale la nivel global. În 2024, Google relevă un interes crescut al românilor pentru investiții, în special pentru aur, bursă și gestionarea sumelor mici.
Până la sfârșitul anului 2024, băncile centrale achiziționează aproximativ 700 de tone de aur.
China reia achizițiile în octombrie, după o pauză de șase luni, iar alte țări înregistrează cumpărări record: India (77 tone) și Turcia (72 tone).
“Motivul principal pentru care băncile centrale cumpără aur este acela că nu există riscul pierderii investiției. Acesta este motivul invocat cel mai frecvent într-un sondaj realizat de Consiliul Mondial al Aurului în vara acestui an. De asemenea, când vine vorba despre gestionarea ratelor dobânzilor, aurul este un contra-instrument util. Dacă ratele dobânzilor scad – ceea ce pentru o bancă centrală prin achiziția de obligațiuni înseamnă venituri mai mici din dobânzi – aurul poate compensa aceste pierderi.” declară Daniel Voloscsuk.
Prețul aurului în 2025 – crește la 3.000 de dolari?
Previziunile pentru aur în 2025 sunt optimiste. Goldman Sachs și UBS estimează că prețul unei uncii de aur ar putea atinge între 2.950 și 3.000 de dolari. Acest potențial de creștere se bazează pe:
- Instabilitatea piețelor globale: Creșterea ratelor dobânzilor și tensiunile economice cresc atractivitatea aurului.
- Cererea masivă din partea băncilor centrale: Achizițiile continue susțin prețul aurului pe termen lung.
- Aurul ca refugiu economic: Este un activ sigur în perioadele de incertitudine financiară.
Daniel Voloscsuk adaugă:
“Vedem comportamentul Chinei, s-a schimbat destul de radical. După aproximativ un an și jumătate de achiziții constante, China a întrerupt achizițiile undeva prin luna mai a acestui an și le-a reluat abia în octombrie. Totuși, datele Consiliului Mondial al Aurului nu confirmă încă achiziția celor 60 de tone raportate recent; confirmarea ar putea veni abia odată cu publicarea raportului pentru ultimul trimestru al anului.
Această situație creează un context geopolitic interesant deoarece băncile centrale nu sunt obligate să raporteze oficial datele privind rezervele lor de aur către Fondul Monetar Internațional (FMI), instituția care centralizează astfel de informații. Spre exemplu, dacă China nu a raportat oficial cele 60 de tone presupuse a fi achiziționate luna aceasta, rămâne de văzut dacă acestea chiar au fost cumpărate sau nu. Dacă da, situația ar putea genera tensiuni financiare internaționale deoarece aurul oferă un instrument strategic pentru liberalizare economică și deviere față de piețele financiare globale.”
Aurul poate fi păstrat fizic în seifurile unei țări și utilizat ca instrument strategic în anumite situații economice sau geopolitice. Aurul rămâne un activ esențial, atât pentru investitori individuali, cât și pentru instituții.