Turcia se îndreaptă spre scumpiri de peste 100%, preţul „independenţei economice“ promise de Erdogan. Rata oficială a inflaţiei din Turcia a urcat la 36% anual la sfârşitul anului trecut, cel mai ridicat nivel din februarie 2002.
Rata oficială a inflaţiei din Turcia a urcat la 36% anual la sfârşitul anului trecut, cel mai ridicat nivel din februarie 2002. Aceasta a crescut puternic de la 21% în noiembrie şi 15% la sfârşit de 2020, anunţa institutul naţional de statistică al ţării (TUIK) la începutul acestui an. Însă, potrivit unei estimări neoficiale, inflaţia a fost de fapt la 83% anual până la sfârşitul anului trecut pe fondul intensificării crizei economice din Turcia şi temerilor legate de refuzul preşedintelui Recep Tayyip Erdogan de a se folosi de instrumente monetare convenţionale pentru a pune capăt turbulenţelor din ţara sa. Sondajele arată că majoritatea turcilor nu au încredere în datele oficiale privind inflaţia, scrie Intellinews, citat de ZF.
Cifra oficială înseamnă că rata inflaţiei din Turcia se situează acum cu 22% peste rata de politică a băncii centrale, de 14%.
În prezent, piaţa vede cifra oficială intrând în intervalul de 40% în următoarele luni.
Estimarea ce plasează inflaţia de sfârşit de an 2021 la 83% aparţine grupului de cercetare ENAG. Potrivit acestuia, inflaţia a urcat la acest nivel de la 59% în noiembrie, 50% în octombrie şi 45% în septembrie. Astfel, inflaţia reală din Turcia se îndreaptă către o rată alcătuită din trei cifre.
Din 1 ianuarie, turcii au continuat să fie bombardaţi cu majorări de preţuri, sporind presiunile asupra costurilor şi erodând câştigurile şi economiile acestora în timp ce banca centrală a ţării îşi duce mai departe politica neortodoxă a reducerilor de dobânzi, notează Reuters.
În pofida presiunii inflaţioniste, banca centrală şi-a redus rata de referinţă cu 500 de puncte bază la 14% din septembrie, împingând lira în jos cu până la 50% numai în perioada respectivă.
Drept urmare, preţurile importurilor au crescut dramatic, creând ceea ce unii economişti numesc un „cerc vicios“ în care guvernul a reacţionat prin majorarea salariului minim, a taxelor, tarifelor la utilităţi şi altor preţuri.
Erdogan, care a demis trei guvernatori ai băncii centrale din iulie 2019, refuză să accepte orice responsabilitate pentru prăbuşirea lirei sau creşterii ulterioare a preţurilor, potrivit RFI. „Resping politicile care ne condamnă poporul la şomaj, foame şi sărăcie“, declara acesta anul trecut, cerându-le susţinătorilor să aibă răbdare.
Conştient de importanţa atribuită valorii lirei în raport cu dolarul şi euro de către consumatori şi companii, Erdogan a anunţat luna trecută o nouă politică de protejare a deţinerilor în monedă locală în faţa fluctuaţiilor cursului de schimb. Însă, deşi lira şi-a mai revenit de atunci, experţii pun sub semnul întrebării sustenabilitatea acesteia şi se îndoiesc că aceasta va fi suficientă pentru stăvilirea deprecierii lirei.
Recent, autorităţile din Turcia a adoptat o nouă decizie prin care cere exportatorilor să schimbe un sfert din venituri în lire, în încercarea de a creşte rezervele şi susţine moneda locală, relatează Bloomberg.
Pentru Erdogan, prioritatea este creşterea economiei locale, aceasta fiind estimată la 9% în 2021 şi 3,5% în 2022. Unii experţi cred că Erdogan încearcă probabil să sporească atractivitatea Turciei ca hub de producţie ieftină, notează RFI.