Românii muncesc 81 de minute pe an pentru partide, iar finanțarea ajunge la 8,2 euro per salariat

Românii muncesc 81 de minute pe an pentru finanțarea partidelor

Românii muncesc cel mai mult dintre cetățenii țărilor analizate pentru finanțarea directă a partidelor politice, potrivit unei analize publicate de Marius Luican, CEO al Reveal Marketing Research. România alocă aproximativ 232 de milioane de lei pe an pentru subvenția partidelor, iar raportată la timpul de muncă al salariatului mediu, suma echivalează cu 81 de minute pe an.

Analiza compară finanțarea publică directă a partidelor din România cu cea din mai multe state europene și pune suma plătită de fiecare salariat în raport cu timpul necesar pentru a o produce.

România alocă 232 de milioane de lei partidelor

În 2025, partidele politice din România primesc de la buget aproximativ 232 de milioane de lei, echivalentul a 46,6 milioane de euro.

Raportată la aproximativ 5,68 milioane de salariați, finanțarea înseamnă 8,2 euro pentru fiecare salariat pe an.

Calculul include doar subvenția directă acordată partidelor de la bugetul de stat. Nu include rambursările pentru campaniile electorale, costurile Parlamentului, finanțările locale sau alte cheltuieli publice asociate sistemului politic.

România plătește 8,2 euro pe salariat

România se află în partea superioară a clasamentului european atunci când finanțarea directă a partidelor se raportează la numărul de salariați.

Finlanda ajunge la 14,7 euro pe salariat pe an, România la 8,2 euro, Letonia la 7,6-8,6 euro, Austria la 7,4 euro, iar Germania la maximum 5,3 euro.

Danemarca și Olanda alocă 3,4, respectiv 3,2 euro pe salariat, în timp ce Suedia ajunge la 3,2 euro, Spania la 2,9 euro, iar Franța la 2,4 euro.

Românul muncește 81 de minute pentru partide

Diferențele devin mai mari atunci când finanțarea este transformată în timp de muncă.

În România, subvenția anuală echivalează cu 81 de minute de muncă pentru salariatul mediu. În Letonia, timpul ajunge la 70 de minute, iar în Finlanda la 50 de minute.

În Austria, timpul este de 22 de minute, în Germania de maximum 17 minute, în Spania de 15 minute, în Suedia de 11 minute, în Danemarca de 10 minute, în Franța de 9 minute, iar în Olanda de 8 minute.

Astfel, potrivit comparației lui Marius Luican, un român muncește de aproape 10 ori mai mult pentru finanțarea directă a partidelor decât un francez.

România are și un deficit de stabilitate politică

Analiza lui Marius Luican pune costul finanțării partidelor în legătură cu rezultatele pe care sistemul politic le livrează.

Guvernul Bolojan cade pe 5 mai, iar la data analizei, 16 august, România ajunge la 103 zile fără un guvern cu puteri depline.

În această perioadă, partidele nu reușesc să formeze o majoritate și un guvern stabil, într-un moment în care România are nevoie de reforme, predictibilitate și credibilitate.

Fitch păstrează România la BBB-

Agenția Fitch păstrează ratingul României la BBB-, ultima treaptă înainte de categoria „junk”, cu perspectivă negativă.

Potrivit analizei, Fitch avertizează că instabilitatea politică reduce vizibilitatea asupra politicilor fiscale și pune în pericol reformele și accesarea fondurilor europene.

Un nou guvern poate apărea până în prima jumătate a lunii septembrie, însă scenariile discutate indică posibilitatea unui guvern minoritar sau a unui guvern tehnocrat.

Interimatul devine o regulă în stat

Problema nu se limitează la Guvern, potrivit analizei.

SRI are conducere interimară de peste trei ani, Curtea de Conturi are o conducere interimară, iar mandatul Avocatului Poporului expiră din 2024. Alte numiri importante, inclusiv la CNCD, rămân blocate sau amânate politic.

În locul unor mandate clare și al unor obiective măsurabile, instituțiile statului funcționează tot mai des cu soluții provizorii.

Parlamentul lucrează cu prezență redusă

Pe 27 iulie, Parlamentul este convocat din vacanță inclusiv pentru proiecte importante pentru PNRR.

Din cei 330 de deputați, doar 100 participă fizic la plen, iar 115 nu se conectează nici online, potrivit informațiilor prezentate de Marius Luican.

Comparația devine astfel una simplă: salariații își plătesc partea din finanțarea sistemului politic, în timp ce prezența și performanța instituțiilor politice rămân o problemă.

Întrebarea este ce cumpără contribuabilul

Miza analizei nu este doar valoarea de 8,2 euro sau cele 81 de minute de muncă pe an.

Întrebarea este ce primește contribuabilul în schimbul acestei finanțări. România finanțează partidele, Parlamentul, alegerile și rambursările de campanie, dar sistemul politic funcționează de luni de zile cu soluții interimare și cu o capacitate redusă de a produce stabilitate.

Marius Luican rezumă problema printr-o întrebare despre distanța dintre ceea ce societatea cere și ceea ce clasa politică livrează: românii îi plătesc, îi aleg și muncesc pentru finanțarea lor, dar rămâne întrebarea dacă partidele mai livrează ceea ce societatea așteaptă de la ele.

Exit mobile version