România are printre cele mai mari rate ale şomajului în rândul tinerilor dintre statele membre ale Uniunii Europene, arată datele de la Eurostat, oficiul european de statistică.
Astfel, cu o rată a şomajului de 22,2% în rândul tinerilor cu vârsta sub 25 de ani, România ocupă a patra poziţie în clasamentelor ţărilor membre ale UE, după Spania, Grecia şi Suedia şi la acelaşi nivel cu Italia, scrie Ziarul Financiar.
De altfel, rata şomajului în rândul tinerilor români a fost în jurul valorii de 22% din luna octombrie 2021 şi a început să crească în ianuarie 2022, când a ajuns la 22,7%, valoare pe care a menţinut-o până în aprilie 2022, când a crescut la 22,8%. Rata şomajului de 22,9% în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani a ajuns la 22,9% în iulie 2022 şi a coborât la 22,2% începând din octombrie 2022.
Spania a fost pe primul loc în clasamentul ţărilor UE cu cea mai mare rată a şomajului în rândul tinerilor, cu o rată de 29,6%, urmată de Grecia, cu 28,9%, Suedia, cu 23,1%, România şi Italia, ambele cu 22,2%.
La polul opus, cea mai mică rată a şomajului în rândul tinerilor a fost în Germania, de 5,8%, Olanda, cu 7,5%, şi Austria, cu 8,8%.
În decembrie 2022, 2,86 milioane de tineri cu vârsta sub 25 de ani erau şomeri în UE, dintre care 2,31 milioane se aflau în zona euro.
În decembrie 2022, rata şomajului în rândul tinerilor a fost de 14,5% în UE şi 14,8% în zona euro.
„La vârsta de 15 ani, aproape 100 % din populaţia UE şi a statelor membre este încă la şcoală. Pe măsură ce tinerii îmbătrânesc, mulţi intră în forţa de muncă, devin angajaţi, şomeri sau rămân în afara forţei de muncă. Nu toţi tinerii fac această tranziţie la aceeaşi vârstă, aşa că are loc o creştere treptată a numărului de tineri în forţa de muncă“, scrie Eurostat.
Mai mult, oficiul european de statistică spune că, în perioada 2009-2021 au fost vizibile în şomajul în rândul tinerilor consecinţele a două crize globale: criza financiară şi economică de la sfârşitul anilor 2000 şi criza mai recentă declanşată de pandemia de COVID-19. Ambele crize au determinat o scădere a ocupării forţei de muncă.
Scăderea ocupării forţei de muncă în timpul crizei financiare şi economice a condus în primul rând la o creştere a şomajului în perioada 2009 – 2013. În schimb, scăderea ocupării forţei de muncă în timpul crizei COVID-19 din 2020 a fost însoţită de o creştere mult mai mare a ponderii persoanelor din afara forţei de muncă decât a celor în şomaj.