- Liberty Galaţi reia operaţiunile de producţie prin activarea Furnalului 5.
- În primele 2 săptămâni, producția medie zilnică e de 4.300 tone oțel.
- Producția urmează să urce treptat spre 6.500 tone oțel.
- Liberty Galați plătește anual taxe și impozite de circa 100 mil. €.
- Liberty Galaţi e cel mai mare producător de oţel integrat din România.
- Liberty Galaţi poate produce aproximativ 2.5 mil. tone de oțel pe an.
- Uzina susține fabricile românești din industria de apărare.
- Martie 2025: Compania intră în concordat preventiv.
- Scopul intrării în concordat preventiv: să stabilizeze business-ul.
- Liberty Galaţi are 4.500 de angajaţi.
- Cifra de afaceri poate ajunge la 7 mld. lei/an.
Liberty Galaţi, cel mai mare combinat de oţel din România, reia operaţiunile de producţie prin activarea Furnalului 5.
În primele două săptămâni producţia medie zilnică ar urma să fie de 3.800 tone fontă, ceea ce reprezintă aproximativ 4.300 tone oţel.
După, producția urmează să urce treptat, spre 5.500 tone de fontă/zi, echivalentul a 6.500 tone oţel, pentru a atinge pragul de rentabilitate.
Liberty Galaţi anunță la începutul lunii martie că intră în concordat preventiv în contextul schimbărilor politice, al noilor tarife impuse de SUA asupra importurilor de oţel şi în lipsa unor măsuri reale de protecţie a industriei SIDERURGICE la nivelul UE.
Scopul deciziei: să stabilizeze business-ul.
Reluarea producţiei este o etapă critică în succesul planului de restructurare, spune Remus Borza, preşedintele EuroInsol.
Ce spune Răzvan Botea, jurnalist, Ziarul Financiar?
„Bun, chiar e o veste bună. Cumva, printre puținele vești bune din ultimii ani, bine, sigur, este o veste bună în contextul în care au fost numai vești proaste, că închiderea furnalului 5 a fost un lucru foarte rău pentru economie. Gândește-te că Liberty este în acest moment al doilea cel mai mare exportator din România și face cam 5-10% din PIB-ul Galațiului. Din PIB-ul țării, undeva la vreo, până într-unul la sută, oricum. E puțin, e foarte, foarte puțin, având în vedere că SIDEX are o istorie fabuloasă, din 60-și ceva când a fost construit. El, la momentul respectiv, era cel mai mare furnal, cel mai mare combinat siderurgic din Europa, alături de un alt furnal similar și ca tehnologie, care funcționează și astăzi, din Italia.
După cum spuneam, istoria lui chiar e fabuloasă, dar după 90, din oarecare motive, că e greu să înțelegi și motivele astea, capacitatea de producție s-a redus treptat. Așa, astfel, ne-am trezit în situația în care industria României, industria siderurgică, care este o industrie critică, este o infrastructură critică, un combinat siderurgic, mai ales în vremurile pe care le trăim acum. Ne uităm la toată Europa, la toată America, toată lumea, în general, se înarmează. Asta e situația, sigur, că nu ne-am dorit să întâmple chestia asta, dar se întâmplă. Iar oțelul, bineînțeles, că este baza acestor arme care se fac și pe care le cumpără statele și toată lumea, ori în condițiile astea, pe noi să ne prindă cu industria siderurgică la pământ, este destul de inconfortabil.
Vom vedea ce se mai întâmplă până una alta. Industria din România este, în acest moment, în recesiune de cinci ani. Mergem pe al șaselea an de recesiune, de scădere. Și, după cum spune și Liberty în comunicatul lor, nu ne ajută nici piața europeană și nici politicile europene, politicile de la Bruxelles, pentru sprijinirea producătorilor europeni și români. Și cu asta închei aici. Noi, în ultimul timp, din cauza politicilor de mediu din Uniunea Europeană, am ajuns să nu mai putem să vindem pe piața europeană, pentru că costurile pentru producători europeni au devenit foarte mari. Gândește-te că un producător european are de plătit certificate CO2, are de investit în lanțurile astea verzi, cum e și presiunea la SIDEX, să facă furnarul electric pentru a se putea înverzi, pentru a înverzi producția.
Ori, un producător chinez nu are durerile astea de cap. Un producător chinez, ba e și subvenționat de stat, efectiv, poate să inunde oricând piața europeană cu produse. Și piața mondială. Deci, noi devenim necompetitivi atât pe piața europeană cât și pe piața mondială, din cauza acestor politici care sper, acum, în ultimul ceas, la 13-lea ceas, să se schimbă.
Greu bănuiesc, nu va fi ușor. Situația la SIDEX e destul de grea de mult timp, adică s-au acumulat niște datorii absolut uriașe. Nu este vorba neapărat doar de Liberty sau doar de Mittal. Mittal a avut prima oară Liberty după ce s-a privatizat în 2001 și după aceea l-a preluat Liberty, un investitor britanic cu origine indiene. Nu e ușor și acum nu este vorba despre Liberty în sine. E vorba de oricare operator al acelui furnal care ar putea să fie în România. Adică în primul rând ai nevoie de un operator serios care să vrea să facă treabă, să vrea să facă bani, să vrea să facă profit, dar este nevoie și de ajutorul statului român, al Uniunii Europene de la Comisia Europeană.
După cum spuneam mai devreme politicile de mediu ca politicile de mediu, dar pe de altă parte Comisia Europeană a și dat niște directive, a mai slăbit regulile astfel încât să se poată da niște ajutoare pentru investiții în industria siderurgică. Ori Germania de exemplu a băgat o gălăgie de bani în industria siderurgică undeva la vreo 2 miliarde de euro doar dintr-un foc pentru o singură companie. Ori la noi aceste ajutoare, din orice motive pe care e destul de greu să le înțelegem, la noi nu s-au dat. Deci, ca să-ți răspund să fac un rep-up așa, e nevoie și de un investitor serios care poate să fie Liberty sigur sau poate să fie și altul și este nevoie bineînțeles de politici publice care să ajute această industrie, această infrastructură care spun din nou, este critică astăzi”, spune el.