- Guvernul adoptă Pachetul 2 de măsuri fiscale, împărțit în 6 proiecte.
- Capitalul social minim scade la 500 lei pentru SRL-uri sub 400.000 lei C.A.
- SRL-urile cu C.A. peste 400.000 lei depun capital social de 5.000 lei.
Guvernul revizuiește Pachetul 2 de măsuri de austeritate, pe care îl împarte în 6 proiecte distincte: fiscalitate, companii de stat, autorități de reglementare, sănătate, pensii speciale și administrație locală.
Printre modificările cheie sunt capitalul social minim pentru SRL-uri, care rămâne accesibil la 500 lei și 5.000 lei, iar pragul de 90.000 lei este eliminat, care ar fi afectat 20.000 de firme și ar fi avut un impact de 1,65 miliarde lei.
Guvernul mai introduce un nou sistem de impozitare a locuințelor până în 2026, schimbă baza de calcul a CASS pentru independenți și pregătește un impozit auto diferențiat după gradul de poluare.
Ce spune Radu Nechita, profesor de economie, Universitatea Babeș-Bolyai?
„Evaluarea o poate face foarte ușor fiecare dintre noi care este în situația de a fi lovit, afectat, într-un fel, de acel impozit. În cazul impozitelor pe locuințe, cei mai mulți dintre noi plătim undeva la câteva sute de lei, cam la atâta se ridică un impozit anual pe locuințe, deci vor fi încă vreo câteva sute de lei subtilizați din portmoneul contribuabilului român.
Atitudinea față de această situație diferă, depinde de ce se întâmplă cu acei bani. Dacă doar îi punem în această găleată găurită pe care o numim bugetul statului sau, în unele cazuri, bugetul primăriilor, e sigur că da, este motiv să fim revoltați. Dacă însă, între timp, strada se asfaltează, avem iluminat public, oamenii sunt mai dispuși să plătească impozite. Mai bombănim, sigur că da, dar dacă vedem că există un impact în viața comunității, nu doar pentru câțiva aleși, atunci oamenii acceptă mai ușor. Dacă nu se asfaltează decât strada primarului, oamenii sunt mai nervoși decât dacă văd că are loc o ameliorare a întregii comune sau a întregului oraș.
În ceea ce privește schimbarea bazei de calcul, la CASS vor fi afectați micii întreprinzători, cei care au salarii sau, mă rog, venituri mai ridicate și se transformă în alte forme de reglementare. Este o strategie, zic eu, destul de vizibilă aici: tot pe calul care trage se dă cu biciul. Adică mărim în continuare impozite, se colectează mai mulți bani.
Uitați, eu mi-am permis să mă uit un pic la comparații: veniturile totale pe primele șapte luni sunt cu 39 de miliarde de lei în plus în primele șapte luni ale acestui an, față de primele șapte luni ale anului 2024. Bun, am făcut un efort. Ce se întâmplă? Vedem că, de fapt, cheltuielile totale au crescut cu 44 de miliarde de lei. Deci, înțelegeți, oricât strângă ăștia în plus de pe noi, oricât extrage statul român de la contribuabilul român, statul, guvernul, politicienii români reușesc să cheltuie mult mai mult, mereu mai mult. Aici este problema majoră. Nu vom ieși din această situație doar mărind impozite.
Ba, este posibil ca, la un moment dat, întregul sector privat să crape, să se mute firme, să alerge în altă parte, să-și facă oamenii firme în Estonia sau Bulgaria și așa mai departe. Cum s-a făcut, de exemplu, cu celebrele înmatriculări prin Bulgaria, în momentul în care au mărit impozitele pe mașini second-hand. Este, iarăși, încă o strategie de a găsi și de a mai stoarce un pic lămâia contribuabilă.
Eu am considerat și am catalogat această măsură ca o soluție în căutarea unei probleme. Era ceva care nu rezolva nimic în afară de a enerva oamenii. În discuția asta era destul de multă confuzie. Multă lume care nu înțelegea despre ce e vorba considera: „aoleu, se obligă firmele să plătească în plus niște bani”. Nu. Era vorba de niște bani care se mutau din categoria datorii în categoria capital. În foarte multe cazuri asta ar fi fost impactul: o schimbare a structurii pasivelor firmelor. În cele mai multe cazuri, bineînțeles, există și excepții în care întreprinzătorii ar fi fost nevoiți să suplimenteze banii injectați în firmele lor.
Deci, nu ar fi fost neapărat niște bani care să ajungă la stat. Nu ar fi fost bani care de fiecare dată trebuiau aduși în plus în firma respectivă. Era un amestec al statului, guvernului, politicienilor în modul de gestionare a afacerilor private, intervenții care n-ar fi trebuit să aibă loc.
Acum, care ar fi fost impactul? Impactul ar fi fost, după părerea mea, dincolo de banii pe care trebuia să îi pui sau să îi muți dintr-un cont în altul: impactul era că puneai oamenii pe drumuri. Adică, dacă mâine vine guvernul și spune: „da, dom’le, am făcut o greșeală, mărim capitalul social minim de la 201 lei”, tot este ceva extrem de enervant. Pentru că, pentru acel 1 leu, tu trebuie să vii și să modifici la Registrul Comerțului, să faci publicitate, să modifici o mulțime de documente oficiale, aproape toată umblătura pe care trebuie să o faci la înființarea unei firme. Trebuie să vii și să modifici aceste lucruri.
Nu era cazul, nu merita bătaia de cap pentru a rezolva eventualele probleme pe care aceste modificări le-ar fi adus. Nu era cazul, nu mi se pare deloc o măsură inspirată.
Anularea ei pur și simplu este o decizie înțeleaptă. Adică, dacă faci o prostie, anulezi prostia, nu o faci doar pe jumătate. Deci ar fi trebuit anulate orice inițiative care umblau să modifice capitalul social și așa mai departe. Orice rămâne „că facem, dar numai pe jumătate” este aiureală la fel de mare. Și dacă urmăresc un leu, cum spuneam mai înainte în exemplu”, spune el.