- Educația primește 3,4% din PIB în 2025, adică 64,8 mld. lei.
- Media UE pentru educație este 4,7% din PIB; România e la 3,3%.
- Între 2005–2017, bugetul educației a fost sub 1% din PIB.
De 26 de ani, educația din România este sub pragul de 3,5% din PIB. În 2025, Ministerul Educației primește 64,8 miliarde de lei – echivalentul a 3,4% din PIB, față de 4,7% media Uniunii Europene.
România investește în continuare sub nivelul promis de 6% din PIB sau 15% din bugetul general, și ocupă penultimul loc în UE, înaintea Irlandei.
Cu doar 6.000 de euro pe an cheltuiți per elev, sistemul românesc este mult sub media statelor OCDE, unde nivelul e de 14.000 euro. În ciuda subfinanțării cronice, educația este primul sector vizat de tăieri.
Ce spune Ovidiu Duță, expert în comunicare?
„Dacă educația ar produce bombe așa cum produce apărarea și am fi primit ordinele să ajungem la procentele dorite, inclusiv cele cerute de NATO sau de domnul Trump, cred că am fi stat mult mai bine. Am fi fost Harvard-ul Europei. Dar pentru că educația produce efecte pe termen lung, nu putem spune că, educând un elev astăzi, mâine acesta va deveni un specialist care produce taxe. Guvernanții din ultimii 26 de ani, sau cel puțin din ultimii 35 de ani, nu pot gândi pe termen lung, pentru că nu și-ar fi asumat măsuri care ar fi presupus investiții semnificative. În loc să facem tăieri în educație, sănătate și alte domenii, ar trebui să ne gândim la efectele pe termen lung ale acestor măsuri.
Dacă nu investim în educație, fiecare ministru nou vine cu idei diferite, iar studenții sau elevii nu beneficiază de o politică coerentă. Educația ar fi putut să fie susținută cu acele 3-4% din PIB, dar nu sub formă de “pomeni” sau soluții ad-hoc. Profesorii au muncit greu să obțină salarii mai mari, însă acești bani ar trebui să fie investiți mai bine în educație, nu doar alocați ca majorări salariale. De exemplu, în loc să acordăm burse financiare, ar fi fost mai eficient să investim în echipamente, cum ar fi tablete pentru elevii de gimnaziu, laptopuri pentru liceeni și instrumente specifice pentru studenți.
Acel 3-4% ar fi putut fi investit în moduri mai aplicate, în loc să fie cheltuit pe salarii și alte cheltuieli care nu au un impact pe termen lung. Aceste investiții ar fi trebuit să vină mai degrabă din fonduri europene decât din bugetul național. Chiar dacă am mări procentul alocat educației la 6%, tot am ajunge să cheltuim foarte mulți bani pe partea socială, în loc să vedem efecte concrete pe termen lung”, spune el.