- Mihai Petre: Pe partea de strategii vamale necesare sunt investițiile în soluții de automatizări vamale, de digitalizarea fluxurilor de vămuire. În România 2 milioane de declarații pe an încă se fac manual, prin introducerea de date de către operatori umani în diverse căsuțe din sistemul vamal
- EY: O clasificare greșită atrage amenzi sau confiscări.
- EY: 20%+ din tarife pot fi plătite în exces, din cauza codurilor greșite.
Alegerea corectă a codului tarifar, declararea exactă a originii mărfurilor și stabilirea completă a valorii în vamă sunt aspecte esențiale în procesul de import.
Pentru companiile care introduc bunuri în România, aceste elemente nu reprezintă simple formalități administrative, ci factori determinanți care pot influența semnificativ costurile și riscurile comerciale, conform unui studiu realizat de EY.
Utilizarea unui cod tarifar incorect poate conduce la suprataxare sau la aplicarea de sancțiuni. O origine incorect declarată poate anula dreptul de acces la tarife vamale preferențiale. În același timp, o valoare în vamă incompletă poate genera costuri suplimentare, dobânzi și atrage controale suplimentare din partea autorităților.
Ce spune Mihai Petre,director, global trade, EY România?
„În primul rând, ce-am văzut noi în experiență, cea mai frecventă și prima dintre ele este utilizarea codului tarifar indicat de furnizor. Care, de cele mai multe ori, furnizorul este din afara Uniunii Europene. Și atunci, pe documentele pe care le primim, este indicat un cod tarifar. În 90% din cazuri și din experiența noastră, am sezisat că importatorul se bazează pe acest cod și îl trece ca atare în declarația vamală. Deși, din punct de vedere legal, din punct de vedere al răspunderii, întreaga responsabilitate, întreaga obligație de plată revine la importator. Deci furnizorul nu are absolut nicio obligație de a da un cod tarifar corect, de a face o anumită cercetare în acest direct. Pur și simplu este o cutumă pe care noi o combatem de câte ori putem.
A doua mare greșeală pe care o vedem este o bazare, avem încredere în codurile tarifare utilizate anterior, fără să verificăm dacă acestea au fost actualizate, dacă s-a schimbat ceva în acest domeniu în ultimele două luni, în ultimele șase luni. Încadarea tarifară este un animal viu, este o chestie care se modifică de la lună la lună, există decizii de încadrare, opinii emise de legiuitori, de Organizația Mondială a Vămilor. Adică e o chestie pe care nu putem să o luăm, domnule, anul trecut am făcut un import, gata, e clar că tot mergem pe același cod. Am văzut cazuri în care, nu știu, și după doi ani de zile societatea folosea același cod tarifar, deși se schimbaseră foarte multe de la acel moment.
Iar a treia greșeală frecventă este lipsa de consistență. Adică, societățile importatoare, în experiența noastră, nu au o bază de date unitare, nu folosesc o corespondență între part number al unui produs și încadrarea tarifară a acestuia. Adică, pur și simplu, dacă o persoană vămuiește un produs astăzi, mâine, dacă este o altă persoană responsabilă, există șanse să folosească un alt cod tarifar. Sau se folosește un alt birou vamal. Am văzut foarte multe cazuri, același cod tarifar, același produs, dar diferit de la persoană la persoană sau de la caz la caz.
Haideți să începem cu încadarea tarifară, practic, ce face ea de fapt. Acel cod tarifar, acele cifre, 10 cifre care traduc o descriere a unui produs în declarația vamală, el este cel care atrage toate măsurile fiscale. Și taxe vamale, și TVA, și accize, și măsuri de salvgardare. Adică, dacă eu am greșit un cod tarifar, de exemplu, automat pot să suport majorări, penalități, chiar și sancțiuni penale. Și atunci, dacă ne gândim la ultimii 3-4 ani, am început să vedem taxe vamale nemaivăzute până acum.
Adică, noi în ultimii 10 ani, 20 de ani, eram obișnuiți cu taxe vamale, măsuri de salvgardare de 1, 2, 10%, să zicem maxim. Lucru care e relativ normal și, cum să zic, de multe ori se putea acoperi o astfel de taxă din marja de profit, nu era nevoie de o strategie vamală. Însă, în ultimii ani, chiar și în ultimele 2-3 luni, dacă vreți, am văzut taxe vamale la niveluri greu de imaginat. Vorbim de taxe vamale de 100%, de 150%. În acest context, nu mai ai cum să le acoperi din marja de profit. Și atunci, singura opțiune rămasă pe masă este această strategie vamală.
Strategie vamală ce înseamnă? Ne uităm pe fluxurile noastre de mărfuri, ca și companie, ca importator. Tot ce import eu, este destinat pieței europene? Totul rămâne aici? Sau se exportă ca atare în SUA, în UK, după procesare sau înainte de procesare? Pentru că, dacă eu fac un astfel de export, nu are niciun sens să plătesc taxe vamale la momentul importului, urmând ca peste șase luni să le export în altă stare și să nu mai pot solicita nici o taxă înapoi. Și atunci vine acest concept al strategiei vamale. Am nevoie de o autorizație vamală ca să pot face un astfel de import urmat de export după transformare, dar nu se obține de azi pe mâine, durează câteva luni. Însă, vorbind de strategie, înseamnă automat că ne pregătim.
Apoi, ce mai putem să facem? Să revizuim taxele vamale în funcție de origine. De multe ori, același produs, aceeași cantitate, în funcție de țara de proveniență, în țara de origine, taxa vamală este diferită. Și atunci, noi, în mod proactiv, ar trebui să ne uităm să verificăm ce anume s-a mai schimbat în nivelul taxelor din perspectiva originii.
Nu în ultimul rând, tot pe partea de strategie, ce credem noi ar fi necesar și ar face diferența investiții în soluții de automatizări vamale, de digitalizarea fluxurilor de vămuire. Am lăsat-o la final, tocmai pentru a sublinia faptul că, din păcate, în România, peste 80% din declarațiile vamale, care nu sunt puține, cam 2 milioane de declarații pe an, încă se fac manual, prin introducerea de date de către operatori umani în diverse căsuțe din sistemul vamal. Doar 20% din declarațiile vamale sunt procesate în prezent prin aplicații vamale digitale, automatizare, conexiune system-to-system, și așa mai departe.
Nici nu vreau să menționez ideea de utilizare a algoritmului de inteligență artificială pentru procesarea unei declarații vamale, pentru stabilirea unei încadrări tarifare. Suntem foarte departe. Genul acesta de automatizări nu face decât să aducă consistență, eliminarea erorilor umane, eliminarea erorilor de încadrare tarifară, a originii greșite. Practic toate acestea care, în mod normal, dacă greșim, vom fi sancționați de autorități, toate acestea contribuie la profitabilitatea, la maximizarea profiturilor unor societăți importatoare din România”, spune el.