- Boloș, MIPE: România încasează 2,6 mld. € în perioada următoare.
- Boloș, MIPE: Am redus riscul la 0 de a pierde bani europeni în 2025.
- România solicită 1,5 mld. € rambursare UE în 2025.
- Până în iunie 2025, suma cerută va atinge 2,6 mld. €.
- Boloș: Cererile de rambursare din 2025 ajung la peste 4,4 mld. €.
România va încasa 2,6 miliarde de euro în perioada următoare din Politica de Coeziune. În acest an am redus la 0 riscul de a pierde bani europeni, spune Marcel Boloş, Ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene din România.
În acest an, România solicita Comisiei Europene spre rambursare aproximativ 1,5 miliarde de euro, iar până în iunie suma ajunge la 2,6 miliarde de euro.
Care sunt rezultatele înregistrate în primele luni din 2025 în atragerea fondurilor alocate Politicii de Coeziune 2021-2027?
9,4 miliarde euro, valoare totală a contractelor de finanțare semnate cu beneficiarii, din care 4,9 miliarde euro fonduri UE;
3,3 miliarde euro, valoarea totală a apelurilor de proiecte deschise, din care aprox. 2,7 miliarde euro finanțare UE;
2,5 miliarde euro, valoarea totală a sumelor plătite beneficiarilor de proiecte, din care aprox. 2,2 miliarde euro valoare UE.
Merg la MARIUS VASILIU, fost secretar de stat MIPE şi coordonator al negocierii PNRR.
Ce spune Marius Vasiliu, fost secretar de stat MIPE şi coordonator al negocierii PNRR?
„Cred că trebuie să privim un pic diferit acest program național de țară, care este PNRR, pentru că modalitatea de implementare e diferită de cea de la fondurile de coeziune. Când discutăm de absorbție, practic ea trebuie luată la pachet și prioritate din perspectiva îndeplinirii țintelor și jaloanelor ca reforme.
Banii din realizarea reformelor ne aduc posibilitatea de a finanța investițiile. La momentul ăsta și dacă pentru investițiile întârziate ar fi găsită o soluție minune, o lampă a lui Aladin, pentru a le putea finaliza până la 31 august 2026, tot nu ar fi de ajuns, pentru că problema cea mai mare la noi o reprezintă implementarea acelor reforme. Și fără reforme nu ai bani pentru investiții.
Prin urmare, ele nu pot fi discutate decât împreună la pachet. Sunt, să spunem, mai multe scenarii de renegociere, care ar trebui să înceapă cât mai repede posibil. Sunt scenarii care presupun și vorbim de scenarii realizabile, nu neapărat de utopii. Ele, într-adevăr, sunt foarte greu de atins, aceste scenarii de îndeplinit, pentru că necesită, în primul rând, credibilitate maximă pentru ceea ce ar propune oricare dintre echipele de negociere.
Această credibilitate, practic, trebuie să vină din modalitatea de acțiune, dovezi palpabile, pe care, până acum, evident, România nu le-a dat. Reamintim, suntem abia la o cerere 3 depusă în 2023.
Nici nu mai știm, practic, am și uitat de cum se face procesul de depunere. Aveam o promisiune sau un angajament că vom depune o cerere 4 în iunie.
Nu cred că va fi posibilă decât într-un ritm accelerat de negociere și cu anumite, de altfel, alte condiționalități. Nu am mai încasat bani din PNRR, încă nu e încasată, chiar dacă vor veni banii pe cererea 3. Diferența rămasă de după acea suspendare pentru acele două mari jaloane neîndeplinite, pensiile speciale și numirile la companiile de stat. Prin urmare, înainte de a ne gândi la planuri și ținte de negociere, va trebui să ne gândim cum dovedim comisiei europene și, practic, întregului mediu de afacere, dar și social din România, că ne putem ține de angajamente.
Și, în acest sens, cred că va trebui să fie, ca principal punct pe agenda oricărui guvern sau oricărei persoane care va fi desemnată în coordonarea acestei negocieri, rezolvarea acelor două probleme, în primul rând, de la cererea de plată 3, numirile în companiile de stat, și soluționarea problemelor referitoare la pensiile speciale. După care, pentru cererea 4, va trebui să includem doar ținte și jaloane care sunt realizate, într-adevăr, dar nu doar la nivel declarativ, cum s-a întâmplat până acum și care ne-au adus perioade mai mari de evaluare, prelungiri și, inclusiv, suspendări de fonduri europene. Deci aceasta, practic, e prima condiție pentru oricare plan de accelerare, a ceea ce înseamnă ducerea sau a face tot posibilul pentru a nu pierde bani din PNRR.
Este, într-adevăr, o propunere care ar fi putut fi de ajutor, ar putea fi de ajutor în continuare pentru investițiile întârziate, însă ea iarăși nu rezolvă problema de fond, pentru că se referă doar la investiții, nu și la reforme.
Nu se referă la toate investițiile, nu toate vor beneficia de această prelungire, ci doar unele care vor avea un anumit grad de maturizare pe baza a unor criterii pe care le va stabili, evident, Comisia Europeană.
Și, cumva, iarăși față de alte scenarii posibile la care ne gândim, ar fi oarecum mai dezavantajoasă în sensul în care ne-ar aduce doar, să spunem, riscul de a nu da bani înapoi pe ceva ce s-a plătit deja, pentru că în realizarea unor ținte și jaloane atrage după sine, în cazul în care se constată neîndeplinirea lor, returnarea întregii sume aferente acelei reforme.
Atunci, practic, nu mi-aș pune foarte mari speranțe și dacă s-ar ajunge până la urmă la această prelungire pentru a salva foarte mult din ceea ce putem pierde la momentul ăsta din PNRR”, spune el.