- Aproape jumătate din soldul creditelor corporate, echivalentul a circa 100 de miliarde de lei, este în valută, iar expunerea bancară în valută față de companiile nefinanciare ajunge la 52,6%.
- Companiile aleg euro pentru dobânzile mai mici, dar o depreciere a leului poate crește rapid costurile firmelor care au datorii în valută și încasează în moneda națională.
- Marius Luican avertizează că un nou șoc valutar poate lovi companiile după o perioadă deja marcată de costuri mai mari, scăderi de volume și presiuni asupra economiei.
Creditul în valută readuce riscul valutar în business
Creditarea în valută revine puternic în sectorul corporate, iar companiile românești își asumă din nou o expunere mai mare la evoluția cursului de schimb. Aproape jumătate din soldul creditelor corporate, echivalentul a circa 100 de miliarde de lei sau 20 de miliarde de euro, este în valută.
Expunerea bancară în valută față de companiile nefinanciare ajunge la 52,6% din total, cu 6,4 puncte procentuale peste nivelul din martie 2025. În același timp, creditele noi în valută reprezintă 65,1% din finanțarea nouă acordată companiilor.
Dobânzile mai mici atrag companiile spre euro
Unul dintre principalele motive pentru revenirea creditului în valută este diferența de cost față de finanțarea în lei. Stabilitatea cursului din ultimii ani face, de asemenea, ca împrumuturile în euro să pară mai atractive.
Marius Luican, CEO Reveal Marketing Research, spune că firmele beneficiază de această diferență, dar acceptă în același timp un risc suplimentar.
„Toate companiile astea s-au bucurat de niște rate ale dobânzilor aparent mai mici în valută”, spune acesta.
În primul semestru, creditele corporate noi în euro ajung la 4,3 miliarde de euro, cu 25% peste nivelul perioadei comparabile din 2025.
Deprecierea leului crește costurile firmelor
Riscul apare în cazul companiilor care se împrumută în euro, dar încasează în lei. Dacă moneda națională se depreciază, valoarea obligațiilor financiare crește în termeni de lei.
„Întotdeauna în economie, în momentul în care am un avantaj financiar, el întotdeauna vine cu un risc”, afirmă Luican.
Riscul valutar este amplificat pentru firmele care nu au venituri naturale în euro, în timp ce exportatorii sau companiile care facturează în valută sunt mai bine protejate.
Companiile absorb un nou șoc financiar
Presiunea valutară apare într-un moment în care multe firme se confruntă deja cu scăderi de volume, costuri mai mari la energie și dobânzi ridicate.
„O nouă lovitură dată de curs poate să creeze dificultăți majore”, spune Luican.
El nu anticipează automat un val de falimente, dar consideră riscul real, mai ales după succesiunea de șocuri pe care companiile le suportă în ultimii ani.
În acest context, costurile suplimentare sunt resimțite mai puternic de firmele cu marje reduse și datorii în valută, care au mai puțin spațiu pentru ajustări.
Prețurile oferă firmelor o plasă de siguranță
Unele companii dispun totuși de mecanisme prin care pot limita efectul unei deprecieri.
Luican arată că multe firme facturează în lei, dar își construiesc bugetele și prețurile pornind de la euro. În cazul unei mișcări a cursului, acestea pot ajusta prețurile și pot transfera o parte din cost către piață.
Această flexibilitate reduce riscul imediat pentru unele companii, fără să îl elimine în cazul unei deprecieri mai ample.
Economia menține presiunea asupra leului
Luican leagă riscul valutar și de evoluția economiei reale. Scăderea producției industriale, perspectivele mai slabe pentru exporturi și dezechilibrele externe pot pune presiune suplimentară asupra monedei naționale.
„Posibilitatea ca leul să fie afectat în următoarele luni de zile și în următorii ani de zile este o realitate care cu siguranță trebuie luată în calcul”, spune acesta.
Creditul în valută rămâne astfel atractiv prin costul mai redus, însă avantajul financiar depinde de stabilitatea cursului și de capacitatea companiilor de a absorbi eventuale fluctuații.