- 2023: România investeşte 0,51% din PIB în cercetare-dezvoltare.
- Sectorul privat sprijină 0,32 % din PIB în cercetare-dezvoltare.
- Sectorul public dedică 0,19 % din PIB cercetării.
România rămâne tot mai mult în urma celorlalte state europene în ceea ce privește alocările bugetare pentru Cercetare și Dezvoltare, arată date Eurostat.
Sumele acordate în 2024 pentru domeniu au fost de doar 364 de milioane de euro, cu 44,2 milioane de euro mai mult decât suma bugetată cu 10 ani în urmă, în 2014. Asta înseamnă 19 euro pe cap de locuitor alocați Cercetării.
Suntem la coada clasamentului și foarte departe de media UE, care e de 285 eoro/capita pentru Cercetare. Raportat la PIB, fondurile de anul trecut au avut o pondere de 0,19%, comparativ cu 0,21% din PIB, în urmă cu un deceniu.
Ce spune Marius Andrei Avram, cercetător principal, IMT București și șef al Laboratorului de Nanotehnologii și Nanostructuri pe bază de carbon?
„Este o întrebare grea. Să cuantifici exact care sunt rezultatele cercetării și cum impactează ele economia, mai ales în România unde colaborarea dintre institutele de cercetare, organizații de cercetare și firme este destul de limitată. În primul rând, într-adevăr nu ducem lipsă de IMM-uri inovative care lucrează activ în domeniu și scot pe piață produse și servicii noi. Numai că numărul acestora este foarte limitat. Și în primul rând, numărul lor este limitat datorită faptului că accesarea banilor publici pentru cercetare este foarte dificilă pentru IMM-uri în special. Iar pentru firmele mari, de obicei, nu se încurcă cu accesarea banilor publici. Încearcă să țină totul in house astfel încât să poată să-și protejeze mai bine proprietatea intelectuală și preferă să aibă birouri închise de cercetare unde să dezvolte produse și servicii noi.
Este o întrebare grea. Nu știu dacă aș putea să vă spun exact cuantificabil care sunt impactele directe, dar este clar că duce la o stagnare din punct de vedere al tehnologiilor noi care pot să apară pe piață. Dar mai mult decât atâta poate să ducă în principal la un brain drain. Pentru că am cunoscut mai mulți antreprenori care preferă să-și înceapă business-urile în Europa sau chiar și în Statele Unite pentru că au acces mai ușor la facilității tehnologice, dar și la finanțare. Și atunci, antreprenori inovativi care merg pe proiecte de dezvoltare cu high risk-high reward sunt mai motivați să plece din țară.
Chiar dacă, să zicem, România ar avea o economie extrem de puternică și ar putea să crească instantaneu mâine bugetul cercetării, nu cred că domeniul poate să absoarbă atâția bani. Creșterea trebuie să fie graduală. Dar trebuie să fie constantă și trebuie să fie predictibilă. Cea mai mare problemă în finanțări din bani publici, ceea ce se întâlnește în România, este impredictibilitatea finanțărilor. Chiar și în cazul în care ai contracte de finanțare asemănate, nu știi exact ce se întâmplă de la un an la celălalt. Și toată această impredictibilitate te pune în situația în care să nu poți să-ți faci un plan pe termen lung și să îți gestionezi resursele personale pentru că, bineînțeles, pentru toate firmele, lumea trebuie să înțeleagă că ei nu primesc bani de la stat și cercetează.
Ei vin și cu bani de acasă, investesc resurse proprii pe lângă banii pe care îi privesc ajutor de stat. Ei investesc și banii lor. Și dacă nu știi numai o predictibilitate a investițiilor publice în domeniu, nu poți să-ți faci un plan pe termen mediu sau lung și să ai o predictibilitate a evoluțiilor și a creșterii nivelului de pregătire tehnologică a produselor sau serviciilor tale, bazându-te pe ajutorul de stat sau pe banii investiții guvernamentale”, spune el.