- PwC: 32% din producția globală de semiconductori depinde de cupru.
- Până în 2035, 34% din aprovizionarea cu cupru va fi expusă secetei.
- Estimare: Industria semiconductorilor atinge 1.000 mld. $ până în 2030.
Industria globală a semiconductorilor, estimată să ajungă la 1.000 de miliarde de dolari până în 2030, se confruntă cu un risc climatic major.
Potrivit unei analize PwC, 32% din producția de cipuri depinde, în următorul deceniu, de aprovizionarea cu cupru – un material esențial în circuite, dar afectat tot mai mult de secetă.
În 2035, 34% din sursele globale de cupru ar putea deveni instabile, ceea ce poate pune în pericol întreg lanțul de aprovizionare, mai arată analiza.
Companiile sunt chemate să investească în soluții de reziliență și să-și adapteze lanțurile valorice pentru a face față riscurilor climatice în creștere
Ce spune Marius Andrei Avram, cercetător principal, IMT București și șef, Laboratorul de Nano-tehnologii și Nano-structuri pe bază de carbon?
„Cuprul este un material absolut esențial și nu este folosit pentru că nu s-au făcut cercetări. Adică de 50 de ani se studiază tot felul de tipuri de materiale care se pot fi folosite în producția de semiconductori. Și în continuare, în afara faptului că este un foarte bun conductor, este ieftin în general, dar în același timp are niște proprietăți speciale care îi permit să fie folosit în semiconductori.
Orice încercare de trecere la alte materiale – și nu spun că nu se vrea, se încearcă, se caută alternative – dar orice fel de încercare de a înlocui cuprul induce probleme mari mai departe în linia de producție. Pentru că, cu simplul fapt că ai schimbat cuprul cu altceva, poate să se simtă o anumită contaminație. Sunt unii care afectează funcționarea dispozitivelor semiconductoare, pot să afecteze consumul energetic, consumul de electricitate și așa mai departe.
Nu este o problemă foarte simplă. Într-adevăr, în condițiile climatice în care suntem acum, unde totul este afectat de încălzirea globală, trebuie să ne orientăm spre sustenabilitate. Și când vorbim de sustenabilitate, în mod normal vorbim de costuri crescute, pentru că trebuie să investești ca să poți să produci sustenabil, ca să reciclezi eficient, să ai mai puține pierderi în lanțul de producție, să purifici apele reziduale ca să poți să le refolosești și așa mai departe.
Într-adevăr, dacă vrem să fim sustenabili, să poluăm mai puțin, trebuie să suportăm costurile și astea se vor regăsi în prețul final al produsului.
Deci trebuie să avem în vedere faptul că, începând cu anii ’90, s-a dus această politică globală de globalizare a economiei, astfel încât să putem să reducem costurile produselor. Asta înseamnă că suntem interdependenți unii de alții. Europa este dependentă de Asia și de America, la fel și Asia este dependentă de America și Europa, și America la fel este dependentă de noi.
Acest război economic cu tarife artificiale impuse partenerilor comerciali tradiționali afectează pe toată lumea. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că Asia este unul dintre producătorii principali de materie primă folosită în semiconductori și noi nu vorbim numai de cupru – vorbim de metale rare, care în momentul de față, China le deține. Pentru foarte multe metale rare care se folosesc în industria semiconductorilor, aproape că deține monopol. Peste 90% din producția globală de materie primă vine de acolo.
Iar orice fel de perturbări ale schimbului liber care există vor duce la creșteri semnificative nu numai în prețuri, dar și în perturbări ale liniilor de aprovizionare, care efectiv pot să ducă la o nouă criză a semiconductorilor, la un nou chip shortage”, spune el.