- ING: PIB-ul României ar putea ajunge la 800 mld.€ până în 2035.
- ING: În 10 ani, România poate intra în top 10 economii ale UE.
- ING: Condițiile sunt menținerea stabilității, reforme și investiții.
- ING: România poate fi atractivă prin tendința de nearshoring.
PIB-ul României ar putea să ajungă la valoarea de 800 de miliarde de euro până în 2035, cu un ritm mediu de creştere de aproximativ 3% pe an şi o inflaţie medie similară. Aceste estimări ar poziţiona România în competiţie cu ţări precum Austria şi Suedia pentru top 10 economii din Uniunea Europeană, potrivit macroeconomiştilor din ING Bank.
O condiţie pentru îndeplinirea acestor estimări depinde de menţinerii stabilităţii şi implementării reformelor şi a investiţiilor, în special cele finanţate din fonduri UE şi cele atrase prin investiţii străine directe. Absorbţia eficientă a banilor europeni -aproximativ 28 miliarde de euro din PNRR până în 2026 – şi încă aproximativ 50 miliarde alocate prin bugetul UE 2021-2027) poate stimula modernizarea infrastructurii şi a capitalului uman și poate genera un „salt major” al economiei, spune ING. Iar tendinţa de nearshoring, adică relocarea producţiei mai aproape de pieţele vestice, poate transforma România într-o destinaţie preferată pentru investiţii noi, atât timp cât forţa de muncă rămâne disponibilă şi competitivă.
Economia României va fi îmbunătăţită de integrarea AI şi blockchain, iar ţara poate fi transformată într-un creator de tehnologie, mai arată analiza.
O altă industrie cu potenţial de creştere este cea a energiei regenerabile şi a tehnologiilor verzi. În ceea ce priveşte agricultura românească, viitorul acestui sector până în 2035 va depinde de capacitatea de adaptare la schimbările climatice şi de gradul de adoptare a noilor tehnologii digitale. În ceea ce priveşte investiţiile, imobiliarele vor rămâne probabil în topul alegerilor românilor, potrivit macroeconomiştilor ING, întrucât proprietăţile sunt percepute ca un refugiu sigur şi tangibil. Vom vedea un apetit sporit şi pentru investiţii financiare.
Tot mai mulţi români descoperă bursa: indicele principal BET are un randament total, cu tot cu dividende, de aproape 400% în ultimul deceniu, concluzionează macroeconomiştii de la ING.
Ce spune Iulian Stănescu, cercetător la Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții al Academiei Române, pentru Aleph Business?
Cum prognozați economia României peste 10 ani, având în vedere analiza ING?
„Vreau să vă spun că știrea respectivă mi-a provocat un surâs. Mi-a adus aminte de declarațiile de prin 2008, cum că economia României duduie, că nu vom avea nevoie de FMI, ce vorbea asta să vină FMI-ul la noi. Americanii au problemele lor cu credit branch, dar la noi aici toate lucrurile merg bine. Și am văzut după aceea ce s-a întâmplat. Acum trecând într-un registru mai serios, nu știu dacă nu cumva acest studiu este poate un exercițiu de ridicarea notorietății autorului instituțional, pentru că tot vom vorbi de acea companie bancară și atunci bineînțeles lumea știe mai multe despre ea. Fie pur și simplu este un model de regresie multiliniară scăpat de sub control.
Ce se întâmplă? Noi cu ocazia centenarului, la Institutul de Cercetare a Calității Vieții, am făcut niște analize pe termenul 100 de ani asupra ceea ce înseamnă economia României, standardul de viață și, între altele, ne-am uitat și la ceea ce înseamnă crizele. La ceea ce înseamnă crizele economice și sociale și am observat două lucruri. Modelele respective pur și simplu nu iau în calcul că ar putea să apară o criză. Crizele nu există. Se fac extrapolări pe, să zicem așa, puncte de date pe ultimii 5-10 ani de la precedenta criză. Și atunci, bineînțeles că pentru viitor apare modelată sau apare ca probabil o creștere neproblematică. În al doilea rând, în cazul țării noastre, pentru că suntem într-o poziție periferică în economia mondială, inclusiv în economia europeană, crizele sunt mult mai ample, sunt mult mai puternic resimțite atât de către actorii de pe piață cât și de consumatori de populație. Și acum, dacă este să discutăm despre perspectivele României în următorii 10 ani, sigur că un PIB de 800 de miliarde de euro este posibil prin minuni de inflației. Nu ne dorim așa ceva, 800 de miliarde de euro cu inflație mare nu va însemna probabil o putere de cumpărare foarte mare.
Dar, dacă este să discutăm la modul realist despre perspectivele de creșterea ale României, cred că trebuie să ne uităm la 4 factori fundamentali. Unul este, sau constă în faptul că creșterea noastră din ultimii 10 ani a avut în bună măsură la bază o acumulare de datorii publice și private. În 2008, datoria publică era de vreo 17% dintr-un PIB de 140 de miliarde de euro. Acum suntem la 55% datorie publică la un PIB de 355 de miliarde de euro. Și observați, vă rog, că nu am discutat despre datorii private, care sunt și ele substanțiale. Cu alte cuvinte, creșterea economică a fost dar pe bază de acumulări de datorii. Iar acumulările de datorii și mai mari nu ar trebui să mai fie. Nici nu sunt recomandabile, nici probabil nu se va putea să se mai acumuleze datorii și, repet, nici nu sunt de dorit. În al doilea rând este chestiunea, dacă vreți, a războiului din Ucraina. Războiul din Ucraina înseamnă, indiferent dacă el se va termina în curând, să sperăm, sau dimpotrivă va mai dura, înseamnă cheltuieli militare mai mari. Cheltuieli militare mai mari înseamnă bani luați din economie și bani alocați pe niște cheltuieli care sunt, prin esența lor, neproductive. Și mai înseamnă ceva războiul din Ucraina. Înseamnă incertitudine și chiar mai mult decât atât”, spune el.
„Țara noastră nu este una dezirabilă pentru investiții străine. Ba chiar se poate ajunge la dezinvestire. Și uitați-vă în ultimii doi ani ce s-a întâmplat cu investițiile străine în România. Mergem mai departe la capitolul numit UE. Și chiar dumneavoastră aminteați din știrea respectivă și, bineînțeles, din studiul respectiv, ce aport ar avea PNRR și fondurile europene. Gândiți-vă că după exercițiul financiar multianual care se încheie în 2027, perspectivele ca Uniunea Europeană să aloce în continuare fonduri, să zicem, la un volum robust pe ceea ce înseamnă fonduri de coiziune și structurale. Adică fonduri care se redistribuie în cadrul Uniunii Europene la țările membre mai puțin prospere, între care și România. Ei bine, aceste perspective sunt foarte slabe. Este foarte, foarte probabil, și acest lucru se discută din plin la Bruxelles, ca Uniunea Europeană în bugetul următor să aloce mult mai puțini bani pe fonduri structurale și de coiziune. Mai ales dacă va fi să fie ca Ucraina să continue parcursul de aderare la Uniunea Europeană. Acesta va însemna un efort financiar foarte mare din partea statelor membre, din partea Uniunii Europene, pentru a ridica Ucraina la un nivel economic, să zicem așa în linie cu ceea ce înseamnă aderarea la Uniunea Europeană. Deci nu ne putem aștepta, cu alte cuvinte, ca după anul 2028-2029, în deceniul următor, ca Uniunea Europeană să ne mai ofere fonduri așa cum ne-au oferit în deceniile precedente. Și în ultimul rând mai este și chestiunea demografică. Vedeți dumneavoastră, creșterea economică înseamnă, în mod fundamental, o colaborare între factorul de producție muncă și factorul de producție capital. În cazul României și, din păcate, în cazul a din ce în ce mai multe state din lume, contribuția factorului muncă este mai degrabă negativă.
Ce înseamnă acest lucru? Păi înseamnă că ne scade populația și ne scade atât populația totală și atunci avem o cerere de consum mai redusă și uitați-vă ce se întâmplă cu cifra de afaceri din ceea ce înseamnă vânzarea cu amănuntul din ultimul an. Și, în al doilea rând, și mai îngrijorător, este o restrângere a populației în vârstă de muncă. Și acest lucru determină ca greutatea creșterii economice sau greutatea efortului de a obține creșterea economică să fie pe factorul capital. Și factorul capital poate să reușească acest lucru doar din creșterea productivității sale, adică tehnologii mai bune, adică produse și servicii care au la bază un nivel tehnologic mediu superior sau chiar superior, care sunt capabile să genereze valoare adăugată brută mai mare.
Ori, în cazul nostru, aici este o provocare foarte, foarte mare dacă ne uităm la care sunt principalele domenii sau principalele sectoare ale economiei care produc creșterea economică. Deci eu aș fi mai degrabă rezervat când vine vorba de asemenea proiecții hiperoptimiste. Cred că avem probleme structurale în economia noastră, probleme structurale legate de modeluri de creștere economică pe care le avem și pe care trebuie să le tratăm cu maxim de luciditate și să încercăm să găsim soluții, pentru că, în opinia mea, resursele de creștere ale modelului economic pe care suntem, model bazat pe acumulări de datorii și pe o forță de muncă slab calificată și relativ prost plătită, low skill, low pay, au fost epuizate. Și atunci trebuie să găsim altceva și acest lucru nu va fi deloc ușor”, adaugă el.
Care sunt provocările majore în absorbția eficientă a celor 28 de miliarde de euro din PNRR și a celor 50 de miliarde alocate prin bugetul UE 2021-2027?
„Provocările majore țin o dată de capacitatea de absorbție macro-economică. Statul, practic, trebuie să aibă un fond de rulment foarte mare prin care să finanțeze aceste proiecte și, ulterior, la sfârșit, să obțină rambursarea de la Uniunea Europeană, de la Comisie. Oricum, dacă noi operăm cu un deficit mare, este o presiune foarte mare pe Trezoreria statului, care trebuie să facă față la foarte multe plăți. Și, repet, de abia după aceea va urma rambursarea din partea Bruxelles-ului. A doua chestiune este provocarea administrativă, sau provocarea pe ceea ce înseamnă capacitatea administrativă. Vedeți, întotdeauna noi ne lăudăm și ne bucurăm că, iată, de la Bruxelles vom primi 20 ceva de miliarde de euro PNRR pe fonduri structurale sau, mă rog, pe bugetul UE, 30-40 de miliarde de euro.
Dar, uităm că trebuie să facem programe operaționale, că trebuie să facem ghiduri ale aplicantului, că trebuie să avem o armată de funcționari care, pur și simplu, să gestioneze birocratic toate aceste fonduri. Iar noi, spre deosebire de polonezi, avem obsesia aceasta a nu care cumva să fie regulile încălcate. Și ajungem la situația în care ne creăm mai multe reguli și mai multă birocrație decât mai toate statele membre. Și, practic, ne îngreunăm singur procesul de absorbție prin inventarea, la nivel național și apoi la nivel și mai de jos, de tot felul de proceduri. Și cred că toți care ne urmăresc și care au avut de a face cu fondurile europene știu ce înseamnă metri cubi de dosare, de hârtie care trebuie depuse la autoritățile contractante. Și toată această birocrație nu face decât să îngreuneze procesul respectiv de absorbție”, conchide el.