- IMCA dispare din 2026, dar apare o limitare de 3% la cheltuielile cu afiliații, scrie ZF.
- Regula se aplică inclusiv între firme românești, fără excepții pentru activitate reală.
- Măsura este mai dură decât modelul polonez și afectează competitivitatea.
Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), introdus recent și considerat ineficient de mediul de afaceri, este eliminat din anul 2026, conform ZF.
Cu toate acestea, eliminarea vine la pachet cu o nouă măsură fiscală mai restrictivă: limitarea deductibilității cheltuielilor cu serviciile contractate de la entități afiliate. Astfel, marile companii scapă de IMCA, dar intră sub incidența unor reguli care afectează semnificativ structura costurilor și competitivitatea fiscală a României.
Cheltuielile cu afiliații devin limitate la 3%
Această nouă regulă, inclusă în al doilea pachet de consolidare fiscală, presupune că anumite cheltuieli (cu managementul, consultanța, dobânzile și proprietatea intelectuală) efectuate cu afiliați devin nedeductibile dacă, în total, depășesc 3% din cheltuielile de aceeași natură (inclusiv cele cu terții).
Procentul se calculează cumulat, nu separat pe fiecare categorie, iar dacă limita este depășită, întreaga sumă devine nedeductibilă, nu doar partea ce o depășește. În plus, calculul se bazează pe datele din penultimul exercițiu financiar, ceea ce complică planificarea bugetară. Această măsură este anticipată de solicitările recente ale ANAF, care cere contribuabililor să raporteze structurat valorile serviciilor achiziționate de la afiliați și terți, inclusiv redevențe și dobânzi.
România impune reguli mai dure decât modelul polonez
Deși autoritățile invocă modele internaționale, precum cel al Poloniei, pentru a justifica măsura, diferențele sunt majore. În Polonia, regula de deductibilitate se aplică doar plăților către nerezidenți și doar în situații în care aceștia beneficiază de regimuri fiscale favorabile. În plus, limita de 3% se raportează la toate cheltuielile deductibile, nu doar la cele de aceeași natură. Mai mult, sistemul polonez include și o excepție („safe harbour”) pentru entitățile care desfășoară activitate economică reală în UE sau SEE.
În România, în schimb, regula se aplică și relațiilor dintre companii afiliate din țară, chiar dacă baza impozabilă nu se pierde din sistemul fiscal național. Astfel, România adoptă o măsură fiscală mult mai restrictivă decât cea poloneză, fără să diferențieze între structuri de optimizare fiscală și activități economice reale. Regula propusă este percepută de mediul de afaceri ca o piedică în calea eficienței și descurajează utilizarea resurselor existente în cadrul grupurilor multinaționale, chiar dacă acestea sunt mai eficiente și mai ieftine.