Ordonanța de urgență privind supraimpozitarea pe profit a companiilor producătoare de petrol, gaze naturale, cărbuni şi rafinării a fost publicată pe site-ul Ministerului de Finanţe în aceeaşi zi în care a fost aprobată de Guvernul condus de liberalul Nicolae Ciucă, fără a fi supusă consultării publice, aşa cum promisese Executivul în cadrul discuţiilor cu reprezentanţii Coaliţiei pentru Dezvoltarea României, spune Daniel Anghel, partener coordonator servicii fiscale şi juridice, PwC România.
Decizia Guvernului s-a simţit imediat la Bursa de Valori Bucureşti, unde acţiunile OMV Petrom (SNP) şi Romgaz (SNG) au închis şedinţa de tranzacţionare de ieri cu scăderi de 6,1%, respectiv 5,8%. De altfel, indicele principal BET a pierdut 3,7% miercuri şi 0,8% în după-amiaza zilei de joi, 29 decembrie.
„A ajuns deja o tradiţie ca, în perioada sărbătorilor de iarnă, guvernul să adopte acte normative cu impact major, fără dezbatere publică (…) Observăm că România a ales o cotă de 60%, de circa două ori mai mare decât limita inferioară propusă de Regulamentul UE, ceea ce indică o nevoie mare de resurse bugetare”, adaugă Daniel Anghel.
Prin această OUG, este pus în aplicare Regulamentul European 2022/1854, introdus în octombrie 2022 pentru a sprijini consumatorii, drept răspuns la creşterea accelerată a preţurilor gazelor naturale şi energiei electrice. Regulamentul include câteva măsuri de bază, una dintre acestea fiind o contribuţie temporară de solidaritate din partea companiilor de ţiţei, gaze naturale, cărbune şi rafinare, în cotă de minim 33% din profituri excedentare, care se aplică în plus faţă de impozitele şi taxele generale din legislaţia naţională, explică reprezentantul companiei de consultanţă şi audit.
Ordonanţa preia astfel prevederile regulamentului, însă impune o cotă de impozitare de 60% asupra profiturilor impozabile care depăşesc un avans de 20% în anul 2022 şi/sau 2023 faţă de profiturile medii impozabile din anii fiscali 2018-2021.
„Vedem din nou lipsa de dialog cu mediul de afaceri, lipsa de predictibilitate şi transparenţă a procesului legislativ care pune presiune asupra investitorilor şi generează neîncredere în climatul economic din România, într-o perioadă în care investiţiile în energie sunt vitale. Totodată, vedem aceeaşi abordare în transpunerea unor regulamente europene, fără a le adapta pe cât posibil la contextul naţional”, continuă Daniel Anghel.
Pentru anul viitor, Guvernul estimează că va obţine încasări la buget de 3,9 miliarde lei din aşa-zisa „taxă de solidaritate”. Totuşi, argumentează Daniel Anghel, Guvernul nu a realizat o analiză de impact, un studiu de tip costuri-beneficii, în condiţiile în care Regulamentul UE prevede că această contribuţie se impune companiilor, cu excepţia cazului în care statele membre au adoptat deja măsuri naţionale echivalente.
„Având în vedere că România are deja în vigoare o contribuţie de solidaritate, respectiv contribuţia la Fondul de Tranziţie Energetică, care se aplică începând cu 1 septembrie 2022 prin OUG 119, pentru a colecta lunar la buget un miliard de lei destinat măsurilor de sprijin pentru facturile la energie, rezultă că România are acum două contribuţii de solidaritate în acelaşi sector economic şi cu acelaşi scop. Analiza de impact era necesară şi pentru a vedea dacă era necesară implementarea contribuţiei prevăzută de Regulamentul UE sau contribuţia existentă era echivalentă.”