- România are cel mai mare gap de colectare a TVA-ului din UE
- România are un gap de colectare de TVA de 30% în 2023
- Colectarea integrală TVA aduce +2% din PIB
Comisia Europeana publica un studiu privind GAP-ul de TVA.
GAP-ul Romaniei ramane de departe cel mai mare din UE: 30% din estimarea TVA-ului colectabil, adica 9,2 miliarde de euro in 2023, iar estimarea pentru anul 2024 este tot pe acolo (29,9%). Doar Malta mai are GAP peste 20%.
Situaţia României contrastează puternic cu media statelor UE, unde gap-ul de TVA este în scădere la 9,5% de la 11,1% în ultimii ani, în timp ce în România nu a coborât sub 29%.
Piaţa locală nu are doar cel mai mare deficit bugetar din UE, ci şi una dintre cele mai scăzute rate de încasări bugetare din UE, ca procent din PIB, fiind depăşită doar de Irlanda.
Comparativ cu țările care au redus GAP-ul de TVA cu peste zece puncte procentuale în ultimii zece ani (Croația, Polonia, Cehia etc.), care au fost principalele trei pârghii utilizate și de ce România nu reușește să le implementeze la scară națională? Ce spune Gabriel Biriș, fondator The Tax Institute, pentru Aleph Business?
El spune că România „stă rușinos” de 15 ani la vârful clasamentului și că „nu se poate să ai un asemenea GAP fără o decizie politică”. El afirmă că la noi „politicile anti-evaziune au fost mai dure decât în alte state”, dar prost aplicate: „am închis magazine pentru 15 lei și am băgat antreprenori în penal pentru fapta altuia”, în timp ce RO e-Factura și SAF-T „se fac degeaba dacă sunt implementate prost”. Spune Gabriel Biriș că ținta trimisă la Bruxelles „echivalează cu o declarație de neagresiune față de marii hoți”: deși TVA teoretic urcă spre peste 10,5% din PIB, România își propune doar 7,5% colectat până în 2031. Concluzia lui: „Avem nevoie de taxare inversă, generalizată”.
De ce este atât de importantă taxarea inversă?
Gabriel Biriș explică că TVA „e venit la buget doar la consumatorul final”. În B2B, TVA „circulă ca apa”, iar marea fraudă este acolo. „Taxarea inversă scoate banii din B2B, rămân doar înregistrări contabile: pui un robinet și închizi conducta, nu mai au ce fura.” El menționează că recomandările grupului VEG și discuțiile Comisiei despre colectarea la capătul lanțului merg fix în această direcție. Unicul cost ar fi un „mic gap de finanțare” până se stabilizează ciclul economic, „o investiție de ~100 mil. euro ca să câștigi 5–6 mld. anual și să eliberezi jumătate din inspectorii blocați pe rambursări”.
Care este costul de oportunitate al celor 9,2 mld. euro pierdute în 2023 și al sumei similare estimate pentru 2024?
Gabriel Biriș: „9 miliarde înseamnă o mie de kilometri de autostradă în fiecare an.” Adaugă că, dacă România ar colecta la media UE, diferența „ar fi de peste trei ori PNRR-ul” într-un ciclu de șapte ani. „Dimensiunea problemei e uriașă și cere decizie politică, nu cosmetizări”.