- Guvernul adoptă Pachetul 2 de măsuri fiscale, împărțit în 6 proiecte.
- Capitalul social minim scade la 500 lei pentru SRL-uri sub 400.000 lei C.A.
- SRL-urile cu C.A. peste 400.000 lei depun capital social de 5.000 lei.
Guvernul revizuiește Pachetul 2 de măsuri de austeritate, pe care îl împarte în 6 proiecte distincte: fiscalitate, companii de stat, autorități de reglementare, sănătate, pensii speciale și administrație locală.
Printre modificările cheie sunt capitalul social minim pentru SRL-uri, care rămâne accesibil la 500 lei și 5.000 lei, iar pragul de 90.000 lei este eliminat, care ar fi afectat 20.000 de firme și ar fi avut un impact de 1,65 miliarde lei.
Guvernul mai introduce un nou sistem de impozitare a locuințelor până în 2026, schimbă baza de calcul a CASS pentru independenți și pregătește un impozit auto diferențiat după gradul de poluare.
Ce spune Dragoș Huru, profesor de economie, ASE?
„Efectul e unul real și nu e deloc bun. Aș pleca de la ideea că trebuie să ne gândim încă o dată la ceea ce ne-am propus să facem. Am ajuns într-o situație în care, astăzi, uităm că trebuie să reducem deficitul bugetar undeva la 2 și ceva la sută, cum spuneam acum câteva luni. În momentul de față, deficitul a crescut, mai ales din cauza nerezolvării principalei probleme: îmbunătățirea încasărilor.
În momentul de față, Guvernul, într-un mod precipitat și lipsit de predictibilitate, încearcă să compenseze această lipsă de eficiență în scăderea deficitului bugetar. Multe dintre măsurile care, astăzi, pot crea posibilitatea de a ajunge într-o fază de recesiune a economiei — pe care nu o provocăm singuri — reprezintă încercarea Guvernului de a reduce deficitul. De aceea am definit, chiar noi, în PNRR, ținte pe care ar fi trebuit să le atingem: reforme administrative, fiscale, bugetare și legislative. În plus, ne presează obiective pe care le uităm astăzi, precum accederea la OECD și transpunerea în legislația națională a practicilor europene privind fiscalitatea din 2028.
Eu cred că această brambureală și precipitare în tot ceea ce face Guvernul — anunță astăzi o chestiune, nu stă de vorbă cu un sindicat sau cu un patronat și apoi revine asupra a ceea ce a comunicat — nu face altceva decât să crească incertitudinea și să ne ducă la lipsa de predictibilitate, una dintre principalele cauze ale incertitudinii în economia românească pe perioade foarte lungi de timp. De fapt, în toți acești 30 de ani după 1990, asta duce la o scădere a apetitului pentru investiții, atât din partea investitorilor interni, cât și a celor externi.
M-aș gândi, încă o dată, la reducerea capitalizării în firmele mici și mijlocii. Până la urmă, uităm că o cheltuială nu este despre cât sau cum cheltui, ci despre eficiență. Poate că avem un număr mai mare de firme decât ar trebui sau decât am putea susține — sau poate că nu. Dar creșterea capitalizării e disruptivă pentru un mic întreprinzător în momentul în care e anunțată de azi pe mâine. Dacă lucrul ăsta s-ar fi făcut într-un mod predictibil, probabil discuțiile și animozitățile nu ar fi fost atât de puternice.
Uităm că nu avem bani. Încasarea pare că merge foarte slab: Guvernul tot taie cheltuieli, dar deficitul crește. Asta înseamnă că avem o conformare fiscală în scădere — aceasta fiind principala noastră problemă. Cred că nu ne rezolvăm problema și nici nu reușim să vedem ce avem de făcut pentru îndeplinirea obiectivelor de revitalizare a economiei sau pentru atingerea obiectivelor legate de OECD. Probabil că, în această toamnă, vom vorbi despre ceea ce încă evităm: intrarea în recesiune de-a dreptul, deși momentan mai avem un pic de creștere economică.
În situația asta trebuie să ne gândim ce înseamnă IMM-urile (întreprinderile mici și mijlocii), vehicule foarte importante în economiile dezvoltate pentru inițiative de afaceri inovatoare, construite pe termen lung. Există o rată foarte mare a falimentelor în rândul IMM-urilor. Există inclusiv politici, la nivelul statelor dezvoltate, de a finanța înființarea acestor afaceri, care pot fructifica inițiative ce nu pot fi dezvoltate în cadrul companiilor mari.
Problema la noi e că am putea privi către numărul enorm de mare de firme și să ne întrebăm dacă multe dintre ele nu funcționează doar ca firme de subsistență. Eu, ca profesor, mă întreb — fără să afirm altceva decât în mod generic — dacă nu cumva, în condiții de neangajare și de muncă protejată excesiv de legislație, ele nu dezvoltă nimic în afară de un comerț de mici dimensiuni, un comerț de subsistență. Poate că politica aici ar trebui să fie alta, dar, repet, în niciun caz nu ar trebui să fie precipitată, așa cum este astăzi la noi.
Efectul, după părerea mea, ar trebui să ia în calcul și lipsa unei reforme în domeniul legislativ și administrativ privind înființarea, desființarea, închiderea și intrarea în activitate a acestor firme — proces care are o dinamică extrem de scăzută. Sectorul acesta nu se va reforma fără o reformă reală în domeniul birocratic. Impactul, per total, va fi că mulți vor decide să declare firmele inactive; multe, după un an de funcționare, vor decide probabil să se închidă, din cauza lipsei acestui capital social — deși vorbim, totuși, de o creștere. Per total, măsura nu ar fi fost neapărat greșită dacă ar fi avut în spate predictibilitate: s-ar fi anunțat și s-ar fi făcut treptat.
Cam astea sunt lucrurile. Politica privind dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii cred că merită o regândire. Noi uităm ce avem de făcut. Care este sistemul pe care vrem să-l construim? Tăiem cheltuieli de azi pe mâine, dăm unde apucăm. De la educație: încă mai înghesuim copii în clasă, îi punem în picioare, îi „băgăm pe geam”. Știți când trenul vine și e foarte aglomerat? Mai mergi și pe scara trenului, câteodată. Dar asta nu-ți rezolvă problema de transport. Așa e și în sistemul nostru: tăiem cheltuieli fără să creștem încasarea și fără să eficientizăm. Cam asta e impresia pe care o lasă Guvernul astăzi.
Ce vrem să construim? Care e sistemul pe care îl urmărim, de fapt? Ce ne propunem? Cheltuiala — ok, nu avem bani. Nu mai cheltuim, dar asta înseamnă sărăcie. Asta e strategia de supraviețuire în sărăcie. Eu, în momentul de față, aș pune întrebarea: cum eficientizăm cheltuiala? Nu „hai să nu mai cheltuim, că nu avem bani”. Una e să fii sărac, alta e să vrei să te dezvolți. Eu cred că suntem, la nivel național, în situația de a dori să ne dezvoltăm”, spune el.