- Uncia de aur urcă până la la 4.016 $.
- Aurul are +50% YTD în 2025.
- Este cea mai mare creștere dintr-un an din 1979.
- Deficitele din SUA alimentează avansul.
- Aurul depășește ritmul crizei 2007-2009.
Încă un prag istoric pentru aur. Prețul unciei trece pentru prima dată de 4.000 de dolari. Și crește astăzi până la 4.040 de dolari pe unitate. Metalul prețios are o urcare de 53,6% year to date, cel mai puternic avans anual de la șocul inflaționist din 1979. Ritmul actual depășește creșterile din pandemie și din criza financiară 2007–2009. Tensiunile geopolitice și deficitele fiscale americane alimentează fuga investitorilor către active de refugiu.
Ce spune Daniel Voloscsuk, economist și investitor, pentru Aleph Business?
„Motivele creșterii prețului aurului sunt diverse, dar o să menționez unul fundamental, să spun așa, în clipa de față, și anume cea de pierdere de încredere în diverse domenii. Adică, din perspectiva investitorilor, nu mai există același nivel de încredere când vine vorba, spre exemplu, de datoriile suverane. Adică am ajuns să avem, cel puțin în Occident, dar nici Orientul nu este departe și se îndreaptă cu pași repezi către niveluri nesustenabile de datorie. În cazul Statelor Unite, spre exemplu, în luna august, concret, aproape un sfert din cheltuielile federale s-au dus doar pe dobânzile pe care le are, pe care le are Trezoreria”.
„Și acesta este un nivel nesustenabil. Dacă e să ne gândim că un sfert din cheltuielile statului se duc doar pentru a-și plăti datoriile, întrucât a fost ineficient în ceea ce privește alocarea cheltuielilor. Să nu mai vorbim, desigur, de nivelul datoriilor. Spre exemplu, cu Franța este, este o criză politică cauzată tocmai din faptul că guvernul francez nu poate să-și asume, să pună în acțiune niște măsuri de austeritate riguroase, serioase. În ceea ce acesta, această pierdere a încrederii se manifestă în ochii unde ne alocăm capitalul. Pentru că în continuare inflația, cel puțin la nivel de Statele Unite și e posibil ca și în Europa, în România, categoric este o problemă și nu poți să îți menții capitalul doar într-un singur loc, din diverse motive. Este, desigur, riscul inflaționist. Este costul de oportunitate. Sunt mai multe costuri care intervin și atunci aurul în clipa de față este cam singurul activ care întruchipează, să spun așa, activul, poate chiar bine. Perfect, e un termen prea, prea ne la locul lui, dar zic așa un activ decent, decent pentru investiții. În ceea ce privește o potențială corecție, mă îndoiesc ca ar avea loc aceasta cel puțin în următoarele câteva luni, din mai multe motive. În primul rând, Morgan Stanley, spre exemplu, anunțase că portofoliul 60 – 40 nu mai este unul veritabil pe termen lung și a venit cu o recomandare de 60 – 20 – 20, adică 60 acțiuni, 20 obligațiuni, 20 aur.
„Ceea ce ar – în funcție de nivelul de, de adoptare al acestei, acestui nou portofoliu de către investitori atât retail, cât și instituționali, ar însemna poate chiar miliarde de dolari care să între pe piața internațională a aurului din piața de obligațiuni, tocmai cauzată de această pierdere a încrederii în datoriile suverane. Și un al doilea potențial factor este dacă într-adevăr în Statele Unite se va ajunge ca fondurile de pensii să poată să investească inclusiv în aur și chiar și criptomonede. În ceea ce privește proiecțiile de preț, Goldman Sachs într-adevăr a spus 4.900 până la finalul anului viitor. În schimb, cred că ar fi mult mai de ce să ne uităm la proiecțiile lor anterioare, când ziceau că undeva la 3.600 va fi prețul aurului la finalul acestui an. Deja am trecut de 4.000. Adică, personal nu consider că proiecțiile de preț.”