- Criza financiară globală din 2008 marchează începutul sfârșitului pentru capitalismul dereglementat, expunând limitele piețelor libere și nevoia de intervenție guvernamentală.
- Tendințele economice actuale indică o revenire la protecționism și intervenționism, cu un accent mai mare pe politici industriale și investiții publice strategice.
- Mercantilismul modern redefinește relația dintre stat și economie, prioritizând interesele naționale și sustenabilitatea socială, în detrimentul globalizării fără limite.
Declarația lui George W. Bush din 2008, potrivit căreia criza financiară nu reprezintă un eșec al pieței libere și că soluția este reformarea, nu reinventarea capitalismului, pare astăzi o perspectivă depășită. În 2024, multe dintre ideile promovate atunci – cum că piața liberă ar fi „cel mai eficient și just mod de organizare a economiei” sau că ar fi „motorul mobilității sociale” – sunt larg contestate. De fapt, alegerile recente din SUA marchează un refuz clar al acestor concepții.
Economia și dinamica politică se transformă
Istoria arată că, în timp ce vechile ordine economice dispar brusc, cele noi se formează treptat. După prăbușirea sistemului financiar global din 2008, devine evident că o reorganizare profundă era inevitabilă. Totuși, la 16 ani distanță, modelul alternativ al capitalismului încă se conturează. Procesul amintește de momentele de criză majoră din secolul XX, precum Marea Criză din 1929 și abandonarea standardului aur de către Richard Nixon în 1971. Aceste perioade sunt urmate de reconfigurări economice majore: de la capitalismul keynesian al New Deal-ului până la piețele libere globalizate susținute de Reagan și Thatcher.
Trecem de la New Deal la piața globalizată
Marea Criză din 1929 duce la ascensiunea capitalismului keynesian, bazat pe reglementare financiară strictă, investiții masive guvernamentale și un sistem de protecție socială puternic. Modelul domină economia globală până la anii ’70, când inflația și recesiunea au impus o schimbare de paradigmă. Abandonarea Bretton Woods de către Nixon deschide calea pentru dereglementarea piețelor financiare și globalizarea accelerată. Acest model conduce la decenii de creștere economică, dar și la inegalități structurale și crize financiare recurente.
Criza financiară globală dezvăluie eșecul unui model
Prăbușirea sistemului financiar în 2008 expune limitele piețelor dereglementate. Spre deosebire de New Deal-ul lui Roosevelt, răspunsul la criză este ezitant și lipsit de reforme transformative. Actul Dodd-Frank introduce reglementări suplimentare, dar nu elimină inegalitățile economice sau percepția că elitele financiare au fost favorizate. Această perioadă este marcată de creșterea scepticismului public față de capitalismul tradițional și deschide calea pentru mișcări populiste și protecționiste.
Criza financiară duce spre un nou model: Mercantilismul modern
Lumea pare să se îndrepte spre un model economic caracterizat de intervenționism guvernamental, protecționism și un rol mai mare al statului în economie. Investițiile în infrastructură și tehnologii verzi promovate de administrația Biden sau creșterea naționalismului economic în timpul lui Trump sunt exemple relevante. În același timp, Europa și China adoptă strategii similare, axate pe consolidarea economiilor interne și reducerea dependenței de piețele externe.
Ce te învață istoria?
Modelul mercantilist nu este nou. În trecut, economii precum Franța și Marea Britanie creează imperii comerciale bazate pe protecționism și intervenționism. Totuși, aceste sisteme sunt înlocuite de principiile comerțului liber, care generează creștere economică mai sustenabilă. Lumea de astăzi trebuie să învețe din aceste lecții, mai ales în contextul unei economii globalizate și interdependente.
Transformările economice actuale indică o reevaluare profundă a principiilor pieței libere. Capitalismul tradițional, așa cum este înțeles înainte de 2008, este înlocuit treptat de un model hibrid, în care statul joacă un rol central. Viitorul depinde de capacitatea noastră de a găsi un echilibru între dinamica piețelor și nevoia de echitate socială și sustenabilitate economică.