- România trebuie să reducă deficitul bugetar de la 9,3% la 7% din PIB până în 2025.
- Economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, avertizează că sustenabilitatea bugetară impune patru reguli-cheie
- Creșterea productivității trebuie bazată pe educație continuă, nu pe robotizare excesivă sau concedieri.
Marți, la Banca Națională a României, are loc conferința anuală a Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România, unde se discută soluții pentru reducerea deficitului bugetar.
România încheie anul trecut cu un deficit ESA de 9,3% din PIB, iar Guvernul și-a propus pentru 2025 o reducere la 7%.
Ce spune Flavius Jakubowicz, preşedinte, Asociaţia Analiştilor Financiar-Bancari?
„Avem în faţă decizii politice care ne vor afecta pentru următorii mulţi ani. Am ajuns în această situaţie din cauza unui cumul de factori: creşteri de cheltuieli publice, în special salarii şi pensii. Totodată, veniturile fiscale au fost sub aşteptări. Pentru acest an, Guvernul şi-a asumat o ţintă de deficit de 7% din PIB, însă analiştii financiari şi instituţiile internaţionale spun că acest lucru este dificil fără măsuri ambiţioase. România și-a asumat și o datorie publică, care este proiectată să crească de la 54,8% în 2025 la 63,3% în 2026, ceea ce subliniază necesitatea unor politici fiscale prudente și obligatoriu sustenabile.
Este esențial ca aceste măsuri să fie implementate într-o manieră care să protejeze calitatea vieții și categoriile vulnerabile ale populației, să mențină o minimă coeziune socială și să nu afecteze negativ potențialul de creștere. În acest peisaj economic complex, educația financiară joacă un rol crucial în construirea unei economii reziliente și sustenabile, în creșterea gradului de precauție și, nu în ultimul rând, în promovarea educației financiare continue, inclusiv în rândul adulților”, spune el.
Ce spune Valentin Lazea, economist șef al BNR?
„A nu trăi peste mijloacele disponibile, a nu creşte salariile mai rapid decât productivitatea, pensiile mai rapid decât salariile şi a nu finanţa cheltuieli permanente din împrumuturi. În acest moment, salariile şi pensiile reprezintă 80% din veniturile fiscale. Astfel, orice idee de creştere a salariilor în următorii ani este iluzorie. Deficitul bugetar ar trebui să fie de 0% în anii buni şi de maximum 3% în perioadele dificile. Guvernul, însă, şi-a ales ţinta de 3% standard.
Acest lucru s-a întâmplat din cauza normalizării, în discursul public, a populismului economic, dar şi a lipsei de cunoaştere din partea oamenilor. Inteligenţa artificială trebuie folosită de lucrători bine calificaţi şi educaţi. Nu creştem profitabilitatea pe seama concedierilor, cum se întâmplă şi în bănci. Nu cred că aceasta este soluţia de a merge înainte. Educaţia permanentă este soluţia, nu iei un tânăr de 18 ani şi-l arunci într-o piaţă a muncii care poate nici nu are nevoie de el”, spune el.
Ce spune Ciprian Dascălu, economist şef, BCR?
„Se vorbeşte tot timpul despre tăieri de cheltuieli, dar problema principală o reprezintă ponderea foarte mică a veniturilor bugetare în PIB. Ajustarea fiscală trebuia făcută ieri. Cel mai probabil nu putem scăp de creşteri de taxe. S-a pierdut şi mult şi din credibilitate, având în vedere creşterile mari ale deficitului bugetar de la an la an, în ultimii ani.
Trebuie să reversăm trendul de creştere al datoriei publice ca pondere în PIB. Până acum am consumat pe datorie publică şi am creat creştere economică în alte ţări.
Ne-a ajutat oarecum inflaţia, dar creşterea PIB a stagnat în T1/2025 şi în T2 în cel mai bun caz vom vedea tot o stagnare a economiei. Agenţiile de rating s-au uitat foarte mult la incertitudinile politice. Există şi o întârziere a mult aşteptatei consolidări fiscale. România se împrumută mai scump decât Serbia, Croaţia. Cresc costurile de finanţare a deficitului bugetar. Doar din creşterea costurilor de finanţare acumulăm datorie publică. Trebuie să ne reconstruim credibilitatea, care odată pierdută etse foarte greu de recuperat”, spune el.
Ce spune Ionuț Dumitru, economist șef, Raiffeisen Bank România?
„Avem nevoie de soluții de îmbunătățire, specializate, venite din partea experților. În prezent, România se confruntă cu probleme serioase. Ne aflăm într-o situație clară de dezechilibru bugetar dublu – atât deficit bugetar, cât și de cont curent – iar această poziționare este defavorabilă.
Practic, suntem într-o postură vulnerabilă. Dacă în criza financiară anterioară am avut un deficit de cont curent semnificativ și un deficit bugetar moderat, acum problema majoră vine din zona sectorului public. Deficitul de cont curent este, în mare parte, determinat de dezechilibrele din bugetul de stat. Spre deosebire de perioada anterioară, acum sectorul privat pare mai echilibrat și mai rezilient.
În trecut, sectorul privat a corectat rapid deficitele în timpul crizei. În prezent, însă, dacă ajustările vor fi făcute doar la nivelul sectorului public, impactul asupra mediului privat nu va putea fi ignorat. România are în acest moment cel mai mare deficit bugetar din Europa, de 9,3%, al doilea ca mărime din istoria recentă. Practic, am intrat într-o zonă extrem de riscantă.
Suntem în fața unei crize structurale, care necesită soluții urgente. Este nevoie să regândim modul în care gestionăm diferitele componente ale bugetului public. Literatura de specialitate subliniază importanța măsurilor de conformare fiscală – fie că vorbim despre reducerea evaziunii, creșterea taxelor sau lărgirea bazei de impozitare. Totuși, trebuie să înțelegem că aceste măsuri au, în general, efecte pe termen scurt.
Dacă analizăm impactul acestora, vedem cum afectează creșterea economică, veniturile și ocuparea forței de muncă. De exemplu, unele măsuri care vizează consumul au un impact negativ mai redus pe termen scurt, în timp ce altele, mai agresive, pot avea efecte negative importante atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
De aceea, e nevoie de o ierarhizare clară a acestor măsuri, în funcție de eficiență și sustenabilitate. Aceasta include și investițiile în educație și alte componente esențiale. Trebuie să acționăm informat și rațional, pentru că soluțiile sunt cunoscute – problema este implementarea lor într-un mod echilibrat și eficient”, spune el.
Ce spune Rozalia Pal, economist senior, Banca Europeană de Investiții?
„Avem o abordare în ceea ce privește investițiile, și anume: care sunt problemele legate de bani și care sunt obstacolele investiționale. În primul rând, trebuie să înțelegem unde se află aceste probleme și, ca urmare, este necesar să identificăm și să analizăm aceste aspecte. România nu este o excepție — există atât factori interni, așa cum am observat recent, cât și evoluții internaționale care influențează situația.
Vorbim despre instabilitatea legislativă și despre o penetrare redusă la nivel global, inclusiv despre regimul de taxare. Aceste incertitudini influențează direct modul în care aplicăm planurile investiționale. Există un deficit structural, un cadru legislativ fragil și o povară birocratică semnificativă. România, din păcate, se confruntă cu costuri asociate cu birocrația. Nivelul acestora este foarte ridicat, după cum vom vedea. Este, deci, un punct cheie de acțiune: nevoia urgentă de a reduce birocrația, care afectează atât costurile administrative, cât și cele de operare, iar reducerea lor ar ajuta companiile să devină mai eficiente și să valorifice mai bine capitalul disponibil.
Aș mai menționa, de asemenea, limitarea fondurilor disponibile pentru investiții și cât de importante sunt instrumentele financiare cu efect multiplicator. Astfel, pe lângă fondurile publice, este esențială implicarea instituțiilor financiare private, iar companiile trebuie încurajate să facă investiții care rămân în economia locală. Este un efort comun. Și, desigur, este vorba despre bani. Este foarte important ca aceste resurse — fie că sunt subvenții, fie garanții financiare bine țintite — să ajungă acolo unde este cea mai mare nevoie.
De asemenea, analizele noastre arată că instrumentele financiare trebuie să fie bine direcționate. România are un potențial semnificativ, dar, deși sprijinul este relativ mare, fondurile nu ajung întotdeauna la tehnologiile avansate, care ar trebui să fie motorul creșterii economice. Așadar, nu este suficient doar să existe sprijin financiar, este esențial ca acesta să fie bine direcționat.
Putem sublinia cât de importantă este diferența între subvențiile acordate în mod local și cele bazate pe criterii obiective. Studiile noastre arată că, atunci când intervențiile sunt prost calibrate, costurile pot depăși beneficiile. Orice intervenție poate genera și cheltuieli suplimentare, iar aceste concluzii sunt confirmate inclusiv de analizele făcute în alte țări.
Creditarea tradițională prin sistemul financiar rămâne un element esențial, iar eficiența instrumentelor financiare este crucială pentru dezvoltarea economică. Ele contribuie nu doar la creșterea PIB-ului, ci și la dezvoltarea generală a societății”, spune ea.