☰
HOME Economie, Government, Opinii

CONAF propune 10 soluții pentru creșterea PIB și stabilitate fiscală

Nichiforeac Evelina

După un an de creștere economică slabă și deficit bugetar la maxime, Confederația Națională pentru Amntreprenoriat Feminin atrage atenția asupra impactului destabilizator pe care schimbările fiscale frecvente și imprevizibile îl au asupra mediului de business din România. Cum? Îngreunează planificarea pe termen lung a companiilor. Spre deosebire de alte țări europene, unde schimbările fiscale sunt implementate gradual și în consultare cu mediul de afaceri, România suferă de instabilitate legislativă, spune CONAF. Și propune 10 soluții pentru stabilitate fiscală și creștere economică.

Care sunt propunerile CONAF pentru îmbunătățirea mediului de afaceri

În România, modificările fiscale frecvente, făcute fără consultarea mediului de afaceri, afectează serios activitatea firmelor și antreprenorilor. Spre deosebire de alte țări europene, unde schimbările sunt anunțate și implementate treptat, imprevizibilitatea din România reduce capacitatea de planificare și gestionare eficientă a afacerilor, afectând competitivitatea. Stabilitatea legislativă este crucială pentru un mediu de afaceri sănătos și dezvoltarea economiei.

CONAF prezintă o serie de propuneri pentru îmbunătățirea legislației fiscale, care pot simplifica actualul sistem complex. De asemenea, solicită autorităților mai multă transparență și consultare în elaborarea politicilor fiscale, pentru a elimina incertitudinile care afectează economia și companiile.

În România, reglementările fiscale sunt adesea modificate prin ordonanțe de urgență emise de Guvern, fără un proces legislativ transparent, ceea ce contravine principiilor constituționale privind legiferarea legislației fiscale prin procedură parlamentară.

Deși Constituția stabilește clar că obligațiile fiscale trebuie reglementate exclusiv prin legi, Guvernul și-a extins frecvent atribuțiile legislative. Această practică a dus la instabilitate fiscală și a complicat planificarea afacerilor, afectând contribuabilii companii și investitorii. Codul Fiscal prevede că modificarea trebuie anunțată cu cel puțin șase luni înainte de intrarea în vigoare, regula nu este întotdeauna respectată, ceea ce diminuează predictibilitatea fiscală. În contextul modificărilor fiscale frecvente și imprevizibile, contribuabilii nu mai au siguranța necesară pentru a anticipa și planifica obligațiile fiscale corecte. Acest cadru instabil afectează grav mediul de afaceri, reducând atractivitatea României pentru investiții și provocând creșterea riscurilor asociate. Reglementările fiscale ar trebui să fie incluse în domeniul legii organice, ceea ce ar asigura o dezbatere publică și parlamentară adecvată, precum și o mai mare stabilitate a normelor. Adoptarea reglementărilor prin legi organice ar limita excesul de putere al Guvernului și ar proteja mediul de afaceri de schimbări bruște. În plus, o astfel de abordare ar garanta coerența și consistența normelor fiscale, evitând un cadru legal fragmentat și imprevizibil. Stabilitatea legislativă este esențială pentru crearea unui mediu economic predictibil, care să încurajeze investițiile și să sprijine dezvoltarea durabilă.

Constituirea unor instanțe fiscale specializate ar aduce multiple beneficii în gestionarea rapidă și eficientă a litigiilor fiscale în România. Ar reduce semnificativ timpul de soluționare a cauzelor, așa cum se întâmplă în Germania, unde tribunalele financiare sunt eficiente în soluționarea promptă a cazurilor fiscale. În Italia, tribunalele fiscale regionale și provinciale contribuie la scăderea costurilor judiciare prin specializarea lor. De asemenea, în Franța, Consiliul de Stat și curțile administrative regionale degrevează instanțele generale de litigiile fiscale, îmbunătățind astfel eficiența sistemului judiciar. În Olanda, Curtea Fiscală încurajează soluționarea amiabilă a disputelor fiscale, contribuind astfel la reducerea proceselor costisitoare și de lungă durată. În plus, asemenea instanțe ar promova soluții mai predictibile și uniforme, ceea ce ar ajuta contribuabilii să-și anticipeze obligațiile fiscale.

În concluzie, tribunalele specializate ar oferi un cadru mai eficient pentru gestionarea litigiilor fiscale pentru contribuabili, precum și pentru autoritățile fiscale.

Crearea unor comisii la nivel județean pentru soluționarea contestațiilor fiscale – similar mecanismului de soluționare a contestațiilor administrativ-fiscale îndreptate împotriva actelor emise de organul fiscal central ar aduce numeroase avantaje atât pentru contribuabili, cât și pentru administrația fiscală. În acest mod s-ar asigura imparțialitatea impusă de lege, având în vedere că, în acest moment, organul fiscal (local) emitent al actului atacat este și  organismul care soluționează contestația împotriva propriului act administrativ-fiscal.

Comisiile județene ar oferi un cadru imparțial, permițând o evaluare echilibrată a contestațiilor. Acestea ar putea, de asemenea, accelera procesul de soluționare, reducând întârzierile și respectând termenele legale. Colaborarea cu experți fiscali locali ar asigura soluții bine adaptate contextului economic regional, așa cum este cazul în alte țări europene. Pe lângă reducerea încărcăturii instanțelor fiscale locale, comisiile ar permite o practică fiscală unitară în județe, eliminând diferențele de interpretare între regiuni învecinate. Aceste comisii – beneficiind de expertiza extinsă a unor specialiști locali – ar putea avea abordări inovatoare și flexibile pentru a răspunde mai eficient nevoilor locale și pentru a se adapta schimbărilor legislative. Prin constituirea acestor comisii, contribuabilii ar beneficia de o mai mare încredere în corectitudinea și transparența procesului fiscal, iar administrațiile fiscale locale ar avea resurse mai bine direcționate spre alte sarcini administrative.

În 2019, România a reglementat prin Codul de procedură fiscală o formă specială de mediere aplicabilă doar în cazul executării silite, fără implicarea unui mediator terț. Spre deosebire de alte state europene – Franța, Belgia, Polonia – unde medierea fiscală este utilizată și în fazele anterioare procesului judiciar, modelul românesc se concentrează strict pe executarea silită, ca un mecanism de conciliere directă pentru evitarea conflictelor și a acumulării de datorii suplimentare.

Implementarea unor proceduri eficiente de mediere fiscală, anterioare procesului judiciar, ar aduce beneficii semnificative în relația dintre contribuabili și autoritățile fiscale, contribuind la soluționarea rapidă a disputelor. Aceasta ar reduce considerabil costurile și timpul consumat în comparație cu procesele judiciare tradiționale, oferind un cadru flexibil de negociere. Medierea permite explorarea unor soluții creative și reciproc avantajoase, care nu ar fi posibile în cadrul unui proces judiciar. Aceasta încurajează conformarea voluntară a contribuabililor, care percep autoritățile fiscale ca fiind mai accesibile și dispuse să colaboreze. În plus, medierea ajută la evitarea acumulării de penalități fiscale și permite autorităților să colecteze veniturile într-un termen mai scurt. Procedura ar putea fi obligatorie pentru disputele fiscale de valoare mică și medie, preîntâmpinând procesele judiciare complexe și degrevând instanțele. Pe termen lung, utilizarea medierii fiscale ar îmbunătăți eficiența administrativă și ar reduce numărul de cazuri care ajung în fața judecătorilor.

Articolul 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, deschide calea pentru cei potențial vătămați de ordonanțe ale Guvernului să apeleze la justiție, chiar și când contestația nu vizează direct neconstituționalitatea ordonanței. Legislația actuală, însă, lasă loc de ambiguități privind tipurile de ordonanțe ce pot fi aduse în fața instanțelor, chiar și după modificările legislative mai recente. Divergențele în interpretarea articolului 9 alin. (1) atât în ​​literatura de specialitate, cât și în practica judiciară, inclusiv în deciziile Curții Constituționale, generează o zonă gri în jurisprudență. Există un dezacord între instanțe cu privire la posibilitatea de a contesta o ordonanță după ce a fost adoptată printr-o lege, unii judecători argumentând că după momentul promulgării nu mai poate fi atacată. În contrast, alte instanțe permit astfel de contestații, subliniind că ordonanțele, chiar și cele aprobate prin legi, păstrează un statut distinct.

Această neuniformitate a practicii judiciare indică o nevoie urgentă de clarificare a legii, pentru a asigura o aplicare consecventă la nivel național. O clarificare legislativă ar garanta că toate persoanele afectate de deciziile guvernamentale au acces echitabil la protecție juridică, eliminând incertitudinile privind dreptul lor de a contesta acte normative care lezează drepturi sau interese legitime.

Respectarea termenului de 45 de zile pentru soluționarea contestațiilor administrativ-fiscale este esențială pentru a asigura predictibilitatea și stabilitatea în sistemul fiscal din România. În practică, însă, multe contestații fie sunt soluționate cu întârziere, fie sunt ignorate complet de autoritățile fiscale, ceea ce afectează grav contribuabilii. Această situație suprasolicită instanțele de judecată și împiedică companiile să își planifice eficient activitatea financiară. Lipsa unei soluționări rapide poate pune în pericol activitatea firmelor mici și mijlocii, care riscă să își înceteze operațiunile din cauza taxelor contestate. Implementarea unui sistem informatizat care să monitorizeze termenele și sancționarea funcționarilor care nu respectă aceste termene ar îmbunătăți considerabil procesul. Un astfel de sistem ar contribui la reducerea disputelor fiscale și la creșterea încrederii contribuabililor în autoritățile fiscale. Soluționarea contestațiilor la timp și în mod argumentat ar degreva instanțele și ar aduce mai multă transparență în procesul administrativ.

Adoptarea de urgență a propunerii legislative care permite compensarea automată a obligațiilor fiscale cu sumele de recuperat din bugetul FNUASS (Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate) este crucială pentru a preveni dificultățile financiare ale societăților comerciale. În prezent, companiile care plătesc indemnizațiile de concedii medicale întâmpină frecvent întârzieri în rambursarea acestor sume din bugetul FNUASS. Acest lucru poate duce la blocaje de lichiditate, acumularea de penalități pentru obligațiile fiscale neachitate la timp și chiar la blocarea conturilor bancare. Prin introducerea unui mecanism de compensare automată, sumele datorate statului ar fi ajustate în mod direct cu cele recuperabile, ceea ce ar ajuta companiile să evite sancțiuni nejustificate.

Măsura ar simplifica procedurile administrative și ar îmbunătăți cash flow-ul firmelor, eliminând necesitatea unor demersuri birocratice suplimentare pentru recuperarea fondurilor. De asemenea, această inițiativă ar stimula conformarea voluntară și ar sprijini operatorii economici să își gestioneze mai eficient obligațiile fiscale. Implementarea rapidă a acestui mecanism ar aduce beneficii imediate pentru mediul de afaceri și pentru administrația fiscală.

Asumarea responsabilității de către autoritățile fiscale pentru erorile și întârzierile în procesul de administrare fiscală este esențială pentru creșterea încrederii contribuabililor în sistemul fiscal. Propunerea unui mecanism prin care contribuabilii să poată beneficia de despăgubiri de la instituții atunci când sunt afectați de astfel de erori ar aduce mai multă responsabilitate și corectitudine în relația dintre stat și cetățeni.

 În prezent, contribuabilii nu au o cale clară de a se îndrepta împotriva autorităților pentru pierderile cauzate de întârzieri sau greșeli în emiterea deciziilor fiscale, ceea ce poate afecta atât activitatea lor economică, cât și respectarea drepturilor lor legale. Introducerea unui astfel de mecanism ar impune standarde mai ridicate de performanță și ar descuraja neglijența sau reaua voință din partea autorităților fiscale. În plus, ar stimula autoritățile să îmbunătățească procesele și să respecte termenele stabilite de lege, reducând astfel numărul de litigii. Pe termen lung, o astfel de măsură ar contribui la eficientizarea administrării fiscale și la protejarea contribuabililor de eventualele abuzuri. Crearea unui cadru legal pentru despăgubiri ar reprezenta un pas important în asigurarea transparenței și echității în sistemul fiscal.

Reintroducerea legii prevenției, împreună cu implementarea unui sistem eficient de notificare și instruire a contribuabililor, ar promova conformarea voluntară și ar preveni sancțiunile inutile. Această lege, în forma sa inițială, oferea contribuabililor șansa de a corecta erorile neintenționate înainte de a fi penalizați, ceea ce reducea riscurile și tensiunile dintre contribuabili și autoritățile fiscale. Un sistem bine pus la punct ar notifica contribuabilii cu privire la eventualele nereguli și ar include sesiuni de instruire pentru a le clarifica obligațiile fiscale și modurile corecte de conformare. Acest demers ar ajuta mai ales întreprinderile mici și mijlocii, care sunt adesea cele mai vulnerabile la greșeli administrative din cauza resurselor limitate. Prin evitarea sancțiunilor pentru erori minore sau neintenționate, s-ar reduce semnificativ numărul de litigii și ar îmbunătăți relația contribuabil-autoritate fiscală. În plus, un astfel de sistem ar permite autorităților fiscale să se concentreze pe cazurile grave de neconformare. Reintroducerea și îmbunătățirea acestei legi ar contribui la un mediu fiscal mai transparent și echitabil, în care contribuabilii să fie corect informați și sprijiniți în respectarea obligațiilor lor legale.

Procedura de verificare documentară, prin care pot fi emise Decizii de impunere fără o inspecție fiscală, subminează drepturile contribuabililor în etapa administrativă. Conform Codului de procedură fiscală, organul fiscal are obligația de a răspunde motivat la punctul de vedere exprimat de contribuabil, însă această cerință nu este respectată în cazul verificărilor documentare.

Fără o motivare clară și argumentată, contribuabilii nu au posibilitatea efectivă de a se apăra corespunzător, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil. În practică, organele fiscale consideră că această obligație de analiză este necesară doar în cazul inspecțiilor fiscale, ceea ce contravine spiritului legii. Considerăm că, motivarea opiniei organului fiscal ar trebui să fie inclusă în Decizia de impunere, similar cu raportul de inspecție. Această practică restrânge drepturile contribuabilului la apărare, lăsând dispozițiile legale fără efect practic. Corectarea acestui dezechilibru procedural ar necesita o modificare a Codului de procedură fiscală pentru a garanta drepturile contribuabililor și în cazul verificărilor documentare.

Citește și

Exit mobile version