Cu un cumul istoric de crize în zona euro, cu inflaţie record şi cu euro la un nivel scăzut istoric faţă de dolar, BCE este obligată ca săptămâna aceasta să ia o decizie istorică şi să ducă dobânda de politică monetară în sus într-un salt fără precedent.
Decizia de joi a boardului BCE va fi, de asemenea, un test al determinării cu care banca centrală a zonei euro luptă cu scumpiri care încă de la începutul actualei crize i-au depăşit aşteptările.
Recent, oficiali ai BCE au recunoscut că modelele prin care calculează traiectoria inflaţiei sunt depăşite de situaţia actuală, ceea ce înseamnă că BCE a navigat şi navighează orbeşte prin criză. Pentru că instituţia nu a acţionat la timp, asigurând mereu că valul de scumpiri este doar temporar, inflaţia din zona euro a depăşit 9%, un nivel istoric, în timp ce ţinta băncii este de 2%, prag considerat sănătos pentru economie.
Creşterea de dobândă de săptămâna aceasta, considerată ca fiind ceva sigur de pieţe şi analişti, nu va veni fără sacrificii. Yieldurile obligaţiunilor guvernamentale ale Italiei, adică preţul la care se finanţează guvernul de la Roma, au crescut la un nivel alarmant, iar în unele state se vorbeşte despre bomba cu explozie întârziată a creditelor ipotecare – creşterea dobânzii de politică monetară înseamnă credit mai scump şi rate mai mari la împrumuturi.
Pentru cei mai mulţi participanţi la piaţă şi analişti, dilema este cu cât va creşte BCE dobânda, cu 50 de puncte de bază sau cu 75 de puncte? BCE a mai majorat dobânda în şedinţa trecută, înainte de vacanţa de vară.
A fost primul pas făcut în această direcţie din ultimul deceniu când alte bănci centrale mari, cum este Rezerva Federală americană, şi mici, cum sunt cele din Europa de Est, au început să împingă dobânzile în sus acum mult, mult timp.
Efectele unor astfel de măsuri se văd cu latenţă de mai multe luni. Băncile centrale est-europene cresc dobânzile de mai bine de un an, iar inflaţia continuă să urce, dată fiind natura crizei costurilor traiului care are ca motor central energia tot mai scumpă, în special oprirea fluxurilor de gaze şi petrol dinspre Rusia. „BCE trebuie să arate hotărâre în aducerea sub control a creşterilor de preţuri. Banca centrală va reacţiona cu mai multă forţă la actualul val de inflaţie, chiar cu riscul unei creşteri economice mai slabe şi a unui şomaj mai ridicat“, a explicat Isabel Schnabel membru al boardului BCE din partea Germaniei. Ea este considerată a fi o economistă echilibrată.
Dacă este vreo maladie economică de care germanii se tem mai mult, aceasta este inflaţia puternică. La ultima şedinţa de politică monetară, din iulie, BCE a pus capăt dintr-o dată erei dobânzilor negative – care a durat opt ani – cu o creştere surpriză de 50 de puncte de bază a dobânzii de referinţă.
Schnabel a mai vorbit şi de nevoia ca oamenii „să aibă încredere“ că BCE le va reface puterea de cumpărare, corodată de inflaţie, scrie Euractiv.
Financial Times a remarcat că mesajele anti-inflaţie mai hotărâte ale BCE vin după ce oficialii instituţiei au subestimat timp de un an forţele inflaţioniste şi îşi pierd încrederea în modelele de prognoză ale instituţiei. Aceleaşi modele arată că deciziile de politică monetară ale băncii centrale îşi fac efectele în economie după cel puţin 18 luni. Prin urmare, BCE a întârziat foarte mult. „Era mai mult sau mai puţin imposibil ca în modelele noastre să obţinem o inflaţie care să nu fie temporară“, explică guvernatorul băncii centrale a Belgiei Pierre Wunsch, şi el membru în consiliul guvernator al BCE.
Aceste modele, a precizat economistul, aratău mereu că inflaţia va frâna la 2%, indiferent de variabile. „Am ajuns la concluzia că ştim mult mai puţine despre motoarele inflaţiei decât am crezut.“ Jucătorii de pe pieţele monetare din zona euro iau în calcul o probabilitate de 85% ca BCE să majoreze dobânda cu 75 de puncte de bază, la 1,25%, în următoarea şedinţă. Probabilitatea a crescut după ce ultimele date privind inflaţia au arătat un salt semnificativ.