- Doar 22 de țări NATO ating în 2024 ținta de 2% din PIB.
- Italia, Spania și Belgia rămân sub pragul convenit, conform Reutters.
- Adrian Sârbu: Apărarea României e un dezastru.
- Adrian Sârbu: Trebuie să dăm 10% din PIB în următorii 10 ani.
- Adrian Sârbu: Ne trebuie 36 mld.€/an la apărare.
- România dă, în prezent, 2% din PIB la apărare.
Mark Rutte, secretarul general al NATO, spune că până în 2032, fiecare țară membră ar trebui să aloce cel puțin 5% din PIB pentru Apărare, cu 3,5% pentru apărare directă și 1,5% pentru securitate conexă, precum infrastructură şi securitate cibernetică.
Declarația sa vine înaintea summitului NATO din iunie, de la Haga.
În prezent, doar 22 din cele 32 de state ating ținta minimă.
Țări precum Italia, Spania sau Belgia sunt încă în urmă.
Ce spune Florin Jipa, editor-șef, Monitorul Apărării și Securității?
Cum ar putea ajunge țările NATO la un buget de 5% pentru Apărare si cat de realist e acest prag pentru Romania?
„Nu va fi ușor să nu uităm totuși că în 10 ani, o treime încă n-au ajuns la 2%, cum spuneai și tu, țări puternice precum Spania și Italia. Belgia, unde sunt comandamentele cel mai importante din NATO. Dar și Franța și Germania, cele mai puternice țări din Europa, s-au apropiat de 2% în ultimul an. Deci nu este ceva ușor. Dar dacă privim doar din perspectiva bugetului, nici pentru Statele Unite nu este ușor. Statele Unite vor avea de la anul un buget de un trilion.
Pentru prima dată se ajunge la un trilion de dolari în ultimile decenii. Dar și cu acest trilion, bugetul Pentagonului va fi undeva la 3,5% din produsul intern brut al Statelor Unite. Deci mai are mult până la 5%. Statele Unite se confruntă cu o datorie uriașă de 36 de trilioane de dolari. Dacă este să revenim la țările europene, aici este și mai complicat, deoarece știm că țările europene au politici sociale destul de puternice și este complicat să iei bani de la sănătate, de la învățământ, să dai la apărare, mai ales pentru țări din vestul continentului, cum ar fi Portugalia, Spania, Italia, care nu se simt amenițate.
Tocmai din această cauză vedem o creștere mult mai puternică a bugetului în restul Europei, în special în Polonia și statele baltice, în Finlanda, Suedia și chiar în România, care anul trecut pentru prima dată a depășit 2% din PIB, la 2,26%, România a cheltuit 7 miliarde de euro anul trecut pentru apărare”, spune el?
În ce condiții pot fi combinate fondurile de coeziune UE cu investițiile militare?
„Da. Uniunea Europeană are acești bani. Am văzut că șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a cerut încă de la începutul anului trecut construirea în România a loviturilor de artilerie de 155 de milimetri. Sunt bani pentru astfel de proiecte, dar nu sunt și proiecte, sau cel puțin în România nu s-a mișcat nimic în acest timp. Singurii care au mișcat au fost nemții de la Rheinmetall, care au accesat 47 de milioane de euro pentru a construi în România o fabrică de pulberi, dar companiile românești au stat departe de acești bani. Este clar că în acest moment există o problemă privind afacerile în domeniul industriei de apărare, și aici mă refer la domeniul de stat, nu la cel privat, deoarece la misiunea apărării naționale s-au semnat contracte de 10 miliarde de euro fără offset.
Dacă am fi respectat regula pe care o folosesc majoritatea statelor din NATO de 70%, în acest moment trebuia să avem investiții de 7 miliarde de euro în industria de apărare din România — dar nu avem acești bani. La prima întrebare am întrebat dacă România poate să susțină acest lucru. Nu poate, dacă investițiile în apărare nu înseamnă și prosperitate, adică dacă nu produci, să vinzi. Deoarece deficitul bugetar, care oricum este peste nouă în acest moment, va crește și mai mult. În schimb, sunt companii private care s-au orientat foarte repede, în special cele din domeniul dronelor, din domeniul inteligenței artificiale. Dar, din păcate, aici Ministerul Apărării Naționale este în urmă.
Nu avem încă o strategie clară de folosire a dronelor în armată, în condițiile în care în Ucraina armata ucraineană primește peste 4 milioane de drone în anul acesta, iar armata rusă peste 5 milioane de drone. Iar șeful armatei ucrainene a spus că 60% din obiective au fost distruse cu drone, restul, 40%, cu mijloacele clasice: pușcași, infanteriști, artilerie, aviație și așa mai departe. Este clar că vedem în momentul de față o schimbare a modului de ducere a războiului. România este rămasă în urmă. Am văzut astăzi știri din Brașov unde începe construcția primelor 5 tipuri de drone pentru România. Este un program gestionat de Ministerul Economiei, dar nu am văzut la Ministerul Apărării dorința să cumpere aceste drone, să le testeze înainte și, bineînțeles, să le îmbunătățească prin contribuțiile militarilor care au experiență de luptă.
Deci încă mai este mult de lucru, dar această schimbare tehnologică ne-ar putea ajuta. Este mult mai ușor să construiești drone care sunt ieftine, ușor de făcut, pot fi folosite atât în mediul civil cât și în mediul militar — deci trec ușor de la civil la militar — decât să construiești tancuri, care sunt vehicule grele, de peste 50 de tone, necesită o tehnologie înaltă și, odată fabricate, nu le poți folosi în mediul civil. Dronele pot fi folosite cu succes în agricultură, și dacă vine un război le iei frumos, în loc să aibă dispozitive pentru insecticide, pui dispozitive pentru pesticide, pui dispozitive pentru lansări de grenade sau bombe de dimensiuni mici. Deci este o oportunitate pe care Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Economiei ar trebui să o valorifice, să facă un parteneriat cu companiile private din domeniu pentru a îmbunătăți aceste soluții și a le implementa cât mai rapid în armată”, continuă el.