- România are cea mai mare inflație din UE și în aprilie: 4,9%.
- După România, urmează Estonia cu 4,4% și Ungaria cu 4,2%.
- Cea mai scăzută inflație e în Franța, în aprilie: 0,9%.
- În România, sectorul serviciilor au cea mai mare creștere.
- În aprilie, prețurile din sectorul serviciilor au +6,83%.
- Comisia Europeană înrăutățește estimarea pentru deficitul României.
- Comisia Europeană: Deficitul României (ESA) ajunge la 8,5% în 2025.
- Comisia Europeană coboară și prognoza de creștere a PIB-ului în 2025.
- Prognoza anterioară a Comisiei era pe un plus de 2,5% pentru PIB/2025.
România are cea mai mare inflație din UE și în aprilie, potrivit Eurostat: 4,9%.
După țara noastră, urmează Estonia cu 4,4% și Ungaria cu 4,2%.
Cele mai scăzute rate anuale sunt înregistrate în Franța 0,9%, Cipru 1,4% și Danemarca 1,5%.
În aprilie, în România, cele mai mari creșteri de prețuri le are sectorul serviciilor, cu +6,83%, arată datele recente de la INS.
Preţurile alimentelor sunt mai mari cu 5,57%, iar cel al mărfurilor nealimentare cu 3,53%.
Inflaţia fluctuantă şi incertitudinile „deosebit de ridicate“ determină boardul BNR să menţină dobânda-cheie la 6,5% şi în mai, deşi economia stagmează în T1/2025, iar creditarea încetineşte.
Între timp, Comisia Europeană spune că deficitul ESA al României va fi de 8,6% din PIB, ca urmare a incertitudinilor economice generate de tarifele americane, dar și de creșterea nivelului intern de volatilitatea politică și fiscală.
România are, prin planul fiscal semnat cu CE, o țintă de deficit bugetar de 7% din PIB pentru acest an.
Comisia avertizează în privința deficitului bugetar și atrage atenția asupra faptului că Guvernul a evitat până în prezent să implementeze reforma fiscală la care s-a angajat și care ar contribui la reducerea deficitului bugetar.
Ce spune Alexandru Georgescu, expert în relații internaționale?
„Eu aș spune că singurul factor în favoarea scăderii inflației în acest moment este o perspectivă de scădere economică, de scăderea creșterii economice. În rest, ceilalți factori par să conspire pentru a împinge inflația în sus. În primul rând, avem de-a face cu o transmisie, să zicem, încetinită a schimbărilor de preț din unele zone în alte zone, pentru că, spre exemplu, marile companii nu vor să-și crească toate prețurile peste noapte, de teama erodării pozițielor lor competitive. Așa că tu poți să ai un șoc, să zicem, la prețurile de energie, la prețurile furnizorilor, într-un moment și să aibă loc creșteri de preț defalcate pe trimestrial sau poate lunar, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp. Și astfel încât chiar dacă nu mai ai presiune din cealaltă parte, încă se vor mai manifesta creșterile prețurilor.
De asemenea, avem și situația în care incertitudinile din piața de energie pot afecta perspectivele, așteptările companiilor cu privire la prețuri și, în acest sens, le determină să crească anticipat prețurile pentru a-și îmbunătăți poziția financiară vis-a-vis de eventualele scumpiri. De aceea, Banca Centrală Europeană așteaptă acum primele studii legate de așteptările, legate de inflație, după ce a fost anunțat războiul economic american cu toată lumea, pentru că așteptările vechi legate de inflație din partea pieței nu mai sunt valabile. În al treilea rând, eu cred că marea problemă rămâne războiul acesta economic american, pentru că implicit orice tarif vamal pus pe produsele europene și răspunsul european la aceste tarife, adică contratarife pe produsele americane, vor crește prețurile pentru consumatori și pentru consumatorii intermediari, adică cei care iau materii prime sau subansamble și după aceea realizează un produs finit și trebuie să înglobeze prețul crescut al acelui import.
Și chiar dacă suntem într-o perioadă, cum ați spus și dumneavoastră, de cald din punct de vedere economic, este vorba despre o perioadă de 90 de zile de negociere și eu mă aștept să vedem după această perioadă o creștere a tarifelor, pentru că multe dintre cererile americanilor nu sunt rezonabile. În primul rând, vorbim de excluderea unor bariere non-tarifare din mixul acesta european, dar sunt bariere non-tarifare care țin de chestiuni fitosanitare și de interzicerea alimentelor modificate genetic, chestiuni care nu sunt strict comerciale și de limitarea importurilor din America.
În al doilea rând, americanii s-au exprimat că inclusiv TVA-ul este o barieră tarifară ilegitimă, deși TVA-ul se aplică la toate produsele și este o modalitate principală de finanțare. Deci eu văd această rundă de finanțare a statelor, eu văd această rundă de negociere ca fiind o primă rundă și cel mai probabil americanii vor crește tarifele de la baza actuală globală de 10%. Și în acest sens, nu știu ce… Mă aștept la o inflație mai mare și nu știu nici unde ar putea să meargă dacă se va ajunge la o escaladare a acestora. Deci sunt mai mulți factori și eu aș pune prețul, în primul rând, pe implementarea întârziată a creșterilor de preț de la factorii precedenți de creșterea prețurilor în energie și altele. Doi, războiul comercial american și ce se va întâmpla după perioada aceasta și inclusiv așteptările oamenilor cu privire la aceste rezultate care s-ar putea să fie ca ale mele. Și trei, incertitunile pe piața de energie.
Este clar că România nu respectă în acest moment, prin deficite gemene, prin volatilitatea cursului de schimb, nu respectă condițiile de intrare ale zonei euro. Eu m-aș întreba și dacă există voința politică de extindere în zona euro, dacă va exista în perioada următoare și presupunând că România ar avea perioada aceea de 3 ani în care să îndeplinească criteriile și să intre în mecanismul RM2. Să nu uităm că Bulgaria a făcut sacrificii mari pentru a se pregăti pentru euro.
Din 1994 se află într-un currency board cu marca germană schimbată în euro în 2001, ceea ce le-a limitat foarte mult și capacitatea de a-și controla politica monetară, deficitul și volatilitatea cursului de schimb. Acești factori ar fi fost importanți, le-a afectat inclusiv, cred eu, creșterea economică. Întrebarea nu este doar dacă România va intra în zona euro, la un moment dat va intra, dar care este de fapt situația cea mai bună pentru ea în acest moment. Pentru că atâta timp cât zona euro rămâne o zonă monetară neoptimă prin absența unor instituții cheie legate de o uniune fiscală și care să asigure transferuri între diferite zone care sunt dezaxate, să zicem așa, din punct de vedere economic în cadrul ciclului economic, noi s-ar putea să avem mai multe pronoase dacă vom intra în zona euro fără să fi realizat o convergență a competitivității interne cu Germania. În acest sens, a avea propria politică monetară, a avea un curs de schimb flotant care să se ajusteze la plecările de capital, de valută, și să mențină totuși competitivitatea națională, pentru că dacă ne uităm la ce s-a întâmplat de când am intrat în Uniunea Europeană, am avut o scădere moderată a leului față de euro, care ne-a asigurat, în absența unor alte reforme majore, ne-a asigurat o continuă competitivitate care a adus la o creștere economică.
Noi, dacă vom intra în zona euro și vom pierde aceste avantaje, noi ar trebui să fi avut deja o convergență majoră, astfel încât să spunem că suntem cu adevărat competitivi pe alte planuri. Altfel, ne putem trezi cu plecări de capital majore în perioade de criză economică, cum s-a întâmplat în Italia, cum s-a întâmplat în Spania, cum s-a întâmplat în Grecia și alte țări care, de când au intrat în zona euro și de când au avut loc criza din 2008, pe de o parte s-au dezindustrializat, pe de altă parte au rămas mai puțin competitive și, în același timp, au avut și probleme cu stabilitatea financiară în perioade de criză, tocmai prin plecarea acestor fonduri. Mai mult aș adăuga că, dacă ne uităm fundamental la ce se poate întâmpla în zona euro, observăm că, deși s-au făcut reforme importante, există uniune bancară la nivel european și alte chestiuni tot lipsesc atribute instituționale principale și este absentă și convergența respectivă. Deci s-a putea să nu fie o idee bună să intrăm în zona euro în situația de față, chiar dacă ar fi fost posibilă. Schimbul, Bulgaria s-a pregătit de peste 30 de ani, am putea spune, chiar dinainte să existe euro, au făcut sacrificii importante și pentru ei nu ar fi o schimbare atât de mare să treacă la euro.
Eu cred că, bine, când vorbim de deraierea acestor ținte, vorbim și de o inflație care e mai sus decât ținta sau care e mai jos decât ținta. Oamenii se tem în principal, normal, de inflația mai sus decât ținta respectivă. Pentru mine, principalul factor ar fi, desigur, reluarea sau acutizarea războiului comercial american”, spune el.