- Deficitul României scade la 8,7% din PIB în T2/2025.
- România are cel mai mare deficit din UE, 8,7%, în aprilie-iunie 2025.
- Deficitul UE crește la 2,9% din PIB în T2/2025.
- Deficitul zonei euro se menține la 2,7% din PIB în 2025.
- Datoria publică a României crește la 57,3% din PIB în 2025.
- Pilonul datoriei publice în UE crește la 81,9% din PIB în 2025.
- Grecia are cel mai ridicat raport datorie-PIB, 151,2%, în 2025.
- Finlanda are cea mai mare creștere a datoriei, +4,3 pp în 2025.
Deficitul României rămâne cel mai ridicat din UE, deși a scăzut la 8,7% din PIB în trimestrul doi, arata datele Eurostat. Deficitul guvernamental ajustat sezonier a crescut în Uniunea Europeană de la 2,8% din PIB în primul trimestru din acest an la 2,9% din PIB în perioada aprilie-iunie 2025, în timp ce în zona euro s-a menţinut la 2,7% din PIB. În România, deficitul a scăzut de la 10,3% din PIB în ultimele trei luni din 2024, până la 8,8% din PIB în primul trimestru din acest an şi la 8,7% din PIB în perioada aprilie-iunie 2025, dar România este în continuare statul membru UE cu cel mai mare deficit.
Ce spune Adrian Negrescu, manager, Frames, pentru Aleph Business?
„În primul rând, e vorba de o creștere a încasărilor cu 11% în lunile astea și asta a însemnat că statul a adunat mai mulți bani la buget și a ajutat în felul ăsta să mai temperezi puțin din deficitul ăsta. Pe de altă parte, asistăm într-adevăr la un lucru pozitiv temperarea creșterii cheltuielilor, mai ales în domeniul bunurilor și serviciilor, dar și în zona salariilor cu angajații. Mai mult decât atât, avem inclusiv o reorientare a investițiilor către cele prioritare. Altfel spus, nu se mai dau bani de la buget pentru tot fel de investiții năstrușnice făcute în special de primari, prin programele Anghel, Saligny și PNDL. Din această perspectivă, deficitul bugetar își temperează creșterea, ceea ce este un lucru bun și la cum arată perspectivele în ultimele trei luni ale anului, putem să ne încadrăm în ținta de 8,4% și astfel să ne onorăm angajamentele în fața Comisiei Europene.”
Ce riscuri implică menținerea unui deficit ridicat pentru accesul României la finanțare externă și pentru ratingul de țară?
„Păi, gândiți-vă că acest deficit bugetar, care este undeva la nivel de 30 de miliarde de euro, trebuie finanțat. Adică trebuie să găsim surse ori din taxe și impozite, ori din împrumuturi, pentru a reuși să acoperim toate găurile astea bugetare, care sunt, din păcate, foarte, foarte mari. Gândiți-vă că mai mult de 80% din banii pe care noi îi încasăm din taxe, impozite și venituri nefiscale se duc pe cheltuielile sociale, pe salarii, pe pensii, pe tot ceea ce ține de acest segment, care nu poate fi controlat din punctul meu de vedere. Din această perspectivă, probabil și anul viitor și în anii care urmează va fi nevoie să împrumutăm foarte mulți bani. Anul acesta împrumutăm 50 de miliarde de euro, probabil anul viitor tot la fel, în așa fel încât să reușim să ne încadrăm cu cheltuielile la nivelul pe care ni l-am asumat. Toată chestia asta se traduce în datorii, o datorie publică care crește semnificativ de la un an la altul și noi, dacă nu găsim soluții pentru a reduce până la urma urmei acest deficit bugetar, s-ar putea să ne înglodăm în niște datorii pe care noi și generațiile următoare vor le vor plăti prin taxe și impozite foarte mari.”
Cum poate România echilibra reducerea deficitului cu nevoia de a susține creșterea economică și investițiile în infrastructură sau servicii publice?
„Cred că e nevoie de un mix de politici publice. Pe de o parte, o reorientare a cheltuielilor publice către domeniile cu adevărat prioritare sănătate, educație, către zona care contează cu adevărat din punct de vedere bugetar și mai puțin către investiții care nu au nicio legătură cu realitatea economică. Iar pe de altă parte, trebuie să susținem economia, mai ales exportatorii. Și aici vorbim de principalii doi producători de automobile din țară, care au nevoie, de exemplu, de reducerea de eliminare, de fapt a taxei pe stâlp, a taxei pe cifra de afaceri. La fel sunt necesare susțineri fiscale pentru toți producătorii, mai ales cei din agricultură, care exportă foarte mult grâu și porumb, dar și tutun. Gândiți-vă că industria tutunului din România a ajuns la exporturi de 2,5 miliarde de euro anul trecut. Deci trebuie să îi ajutăm ori cu credite fiscale, ori cu facilitățile de producție. Și mă refer la ici la taxe reduse pentru tot ceea ce înseamnă investiție greenfield. Să ajutăm pe zona de taxare, în primul rând prin eliminarea acestor taxe care, din punctul meu de vedere, creează mari probleme tuturor producătorilor mari din România. Și mă refer la taxa pe stâlp și taxa pe cifra de afaceri a marilor companii. Acolo este cheia, din punctul meu de vedere. Iar pe de altă parte, cred că elementul esențial și care, cum să spun eu, coagulează toată politica economică a statului este menținerea unui cod fiscal bătut în cuie. Adică să nu mai umblăm la taxe cel puțin în următorii doi ani, în așa fel încât să dăm posibilitatea companiilor să își creeze niște planuri de afaceri în care să mizeze pe investiții, pe crearea de locuri de muncă și, cum spuneam mai devreme, pe exporturi, sunt esențiale în condițiile unui deficit comercial care crește, din păcate, de la o lună la alta”, spune Adrian Negrescu.